Blogărind din 2005
România este practic în al doilea an consecutiv de creștere economică, fie ea și anemică, oricum este mai mare decât media europeană. Însă, această creștere nu se reflectă deloc în viața de zi cu zi a românilor, care, din contră, pare să se deterioreze în continuare. Există un cumul de explicații:
Odată încheiată activitatea comisiei de revizuire a Constituției și intrarea lui Antonescu într-un binemeritat con de umbră (omului nu-i priește deloc lumina rampei, dar despre asta într-un alt articol), Ponta a rămas liderul numărul unu. Reacția mediatică puternică (desigur, atât cât le permit mijloacele) a taberei prezidențiale arată că recentul tur asiatic al lui Ponta a fost un succes, altfel nu s-ar fi enervat Traian Băsescu atât de tare.
Intrarea oficială a lui Cătălin Predoiu în PD este relativ surprinzătoare, cel puțin la fel de surprinzătoare ca rămânerea Monicăi Macovei pe care toată lumea o dă cap de listă a Mișcării Populare. Dincolo de părerile mele personale despre unul sau celălalt, observăm pe zona dreaptă a politicii o politică mai inteligentă de resurse umane care, pe termen lung sunt convins că va avea succes. Dreapta își construiește un grup de experți care nu are rival în zona de stânga sau la PNL (pe care, în momentul acesta îmi este greu să-l încadrez).
