Blogărind din 2005
De fapt, nu este vorba numai de PD. Ei doar vor plăti nota propriei suficienţe şi aroganţe prin care s-au auto-exclus. Glume de prost gust gen partidul Albei ca Zăpada condus de Monica Macovei (cum e madam cu mineriada Opoziţiei?) nu pot salva mare lucru.
Mai avem încă 4 ani cu un preşedinte absent. Nu m-aş fi gândit niciodată că Traian Băsescu va micţiona cu boltă pe un simbol – ziua naţională – alegând să doarmă prin Kazahstan la o reuniune internaţională care nu reclama în nici un fel prezenţa lui acolo. Chiar şi pentru el tupeul părea prea mare. Iată însă că preşedintele trimite un lacheu (nu neapărat al lui cât – gura păcătorusului, adevăr grăieşte – al „structurilor abilitate” – Doamne, ce limbaj!) să primească onorul armatei române, doar ca să nu fie Geoană. Absenţa lui este un gest simbolic de despărţire definitivă de popor. Trimiterea „la înaintare” a lui Boc e doar un deja tradiţional „muie, bă!”
Rar este dat să vezi un partid politic îndreptându-se senin către moartea politică. Tot ceea ce face PD de câteva luni încoace este făcut parcă de un condamnat la moarte care ştie că oricum soarta îi este pecetluită şi oricum nu mai are rost. Şi aici nu este vorba numai de incompetenţa guvernării căci, exceptând gradul net superior al PD în acest sens, România a mai avut parte de guvernări cretine. Dacă prin primăvară semnalele venite din partea PD mai dădeau semne ale unei potenţiale renaşteri, acum deja lucrurile sunt stabilite pentru dominaţia Elenei Udrea şi îngroparea definitivă a partidului. De unde se părea că vom avea la conducerea partidului o înfruntare între un Baconschi, Voinescu sau Cristian Preda, orişicât, persoane mai frecventabile, vom avea un marş triumfal al lui Ghiţă Falcă. „Curăţenia” declanşată în MAI este menit să rupă complet legăturile lui Blaga cu partidul. „Vasile, eşti cel mai bun”, îi va şopti suav Elena. Nu că Blaga ar fi fost o alternativă.
