22 octombrie este ziua care marchează decesul politic al lui Victor Viorel Ponta. Nu va intra în istorie ca politicianul cu cea mai scurtă carieră, Mihai Răzvan Ungureanu deținând un record greu de egalat. Va fi probabil cel mai ridicol președinte al PSD, Mircea Geoană măcar a pierdut în fața unui adversar serios, Ponta s-a bătut singur.
Am ajuns la jumătatea unei campanii catalogată ca plictisitoare, deși mi se pare foarte animată în dezvăluiri. Asistăm la desfășurarea unui fenomen pe care îl anticipasem încă din 2011. Va influența acest lucru rezultatul alegerilor? Deocamdată pare că nu, Victor Ponta având un avantaj în turul doi, chiar și luând în considerare bunăvoința sondorilor.
După marile dezvăluiri pe care le bănuia toată lumea, am citit tot felul de analize savante despre intențiile lui Traian Băsescu și pentru cine „joacă”. Cea mai frecventă greșeală pe care o face un om inteligent atunci când vrea să judece sau să interpreteze niște fapte este că le ordonează în relații logice.
Acum, că se apropie finalul carierei sale (știu, eu îi cânt de câțiva ani prohodul), m-a izbit cât de mult seamănă destinul lui Traian Băsescu cu cel al lui Nicolae Ceaușescu.
Din punct de vedere practic, este un joc în „oglindă”. Victor Ponta se bate cu Victor Ponta. Rar putem vedea o asemenea situație, în care cei doi candidați care contează se zbat din răsputeri să piardă alegerile.
Pentru că sunt câțiva oameni pe-aici care chiar contează pentru mine, mă simt dator să explic „abandonarea” din ultima vreme. O parte a poveștii a putut fi dedusă din câteva posturi „off-topic”.
După vacanța de vară, ne pregătim pentru repriza a doua a meciului pentru prezidențiale. Aflat în picaj în sondaje, inclusiv în cele mai prietenoase, cu economia în prag de „pana prostului”, cu un eșec major la negocierile pentru un post de comisar european, Victor Ponta îl scoate la înaintare pe ratatul domn Tăriceanu și deja obositoare idee a suspendării președintelui Băsescu pentru a treia oară.
