Protestele din ultimele zile aduc și la noi, timid, în discuție subiectul capitalismului. La noi nu prea au existat până acum astfel de discuții. Proaspăt ieșiți dintr-un sistem falimentar am intrat cu mare bucurie și entuziasm într-unul în pragul falimentului. Dincolo, subiectul se dezbate mai demult.
E o chestie care pare atât de simplă încât de miri de ce nu s-a făcut mai repede: „privatu’ face rost de bani, construiește autostrada, apoi pune taxă pe ea și-și recuperează banii”. Te și minunezi cât de proști pot fi ceilalți vreo 95% care construiesc autostrăzi cu fonduri publice, exemplele de parteneriate public-privat în domeniul autostrăzilor sunt mai degrabă excepții decât regula. Hai să vedem de ce nu merge la noi.
Nu, nu este vorba de cum e la alții. Să zicem că guvernul decide să construiască o autostradă București-Iași, cu extensii către viitoarele state UE Ucraina și Moldova. Asta înseamnă că va trece prin 8-9 județe.
România este practic în al doilea an consecutiv de creștere economică, fie ea și anemică, oricum este mai mare decât media europeană. Însă, această creștere nu se reflectă deloc în viața de zi cu zi a românilor, care, din contră, pare să se deterioreze în continuare. Există un cumul de explicații:
Odată încheiată activitatea comisiei de revizuire a Constituției și intrarea lui Antonescu într-un binemeritat con de umbră (omului nu-i priește deloc lumina rampei, dar despre asta într-un alt articol), Ponta a rămas liderul numărul unu. Reacția mediatică puternică (desigur, atât cât le permit mijloacele) a taberei prezidențiale arată că recentul tur asiatic al lui Ponta a fost un succes, altfel nu s-ar fi enervat Traian Băsescu atât de tare.
