Spre marea surpriză a tuturor, guvernul MRU a căzut. Evident deja au apărut teorii ale conspiraţiilor, conform cărora este vorba de o „retragere strategică pe poziţii dinainte stabilite”, o „capcană” întinsă de marele maestru al strategiilor Traian Băsescu, în care fraierii de opozanţi au căzut ca proştii, iar PD va renaşte la alegerile parlamentare, ajungând să fie regretat.
Unul din dezavantajele faptului de a fi bloger „part-time” este că ai şanse ca ideile tale să fie exprimate de alţii mai inspiraţi. Întâi Cristian Ghinea, apoi Stelian Tănase şi Moise Guran. Semnale cu privire la demisia preşedintelui au început să apară de ceva vreme, lansate de băsmuitorul de serviciu. Nu au fost luate în serios, cum nici aceasta nu pare să fie luată de marea majoritate, în ideea celebrei „demisii în 5 minute”. Numai că, de data aceasta, circumstanţele sunt altele şi demisia este singurul lucru logic politic.
În vreme ce eu chibiţam cu Barbu Mateescu în subsolul articolului despre misiunea lui MRU, acesta şi-a enunţat-o singur. Doreşte să facă un nou partid. O idee excelentă, spune şi Elena Udrea, exact susţinătorul de care avea nevoie pentru a da un impuls corect noii mişcări politice.
Într-o vreme în care băsmuitorul de serviciu al partidului anunţa că acuş-acuş USL se va destrăma, eu spuneam că pe măsură ce ne vom apropia de alegeri oamenii din partid se vor reorienta în baza aritmeticii de grădiniţă care ne spune că 15 este mai mic decât 33 şi oricine pricepe acest fapt elementar poate înţelege faptul că jumătate din democraţi vor rămâne fără servici.
Rezultatele simulării bacalaureatului de la Iaşi arată că sub 30% dintre elevi ar promova acest examen. Cred că este clar că până la vară procentul nu are cum să crească prea mult, astfel că anul acesta promovabilitatea va fi undeva sub 50%. Într-un fel, este normal şi corect. Generaţiile cu 100% absolvenţi de studii superioare erau un fals şi o situaţie anormală care au dus valoarea unei diplome de facultate spre zero.
Am primit azi un plic de la Enel, prin care îmi mulţumea că am renunţat la factura tipărită şi că împreună vom salva planeta. Iniţial mi s-a părut idiot să trimiţi o scrisoare de mulţumire tipărită pe hârtie pentru că ai renunţat la factura tipărită pe hârtie. Numai că plicul conţinea o surpriză plăcută. Mişto ideea.
[Acest articol a stat ceva prin draft, aproape că şi uitasem de el. Mi-am adus aminte după ce am citit ceva amuzant pe Softpedia.] Clasa pregătitoare a readus în actualitate un fenomen care se petrece, de fapt, în fiecare an, dar legat de grădiniţe şi clasa întâi, fără a mai stârni atâta scandal în media. Înscrierea copiilor la şcoală/grădiniţă. Mulţi descoperă cu surprindere că nu-şi pot înscrie copilul la o şcoală/grădiniţă bună fiindcă nu stau unde trebuie. Şi atunci urmează inevitabila cursă de fentare a sistemului.
