Blogărind din 2005
În momentul de faţă, preţurile la imobiliare par să se fi stabilizat, ba chiar să înregistreze o uşoară creştere, deşi numărul de tranzacţii este undeva la jumătatea celor din 2008 şi nu sunt foarte multe multe şanse să crească. Înclin să cred că perioada de scăderi s-a încheiat, deoarece:
Monologul prezidenţial de la B1 TV, televiziunea mogulului de bine, dă seama despre situaţia internă din PD, acolo unde tabăra prezidenţială este pusă în dificultate de „aripa” BVB. Sigur, preşedintele încă beneficază de suport şi iubire sinceră la „baza” partidului, însă funcţia şi-o datorează aparatului de produs voturi marca Adriean Videanu, care a fost mai spornic decât Viorel Hrebenciuc.
Există şi imbecili tonici. De exemplu, nenea ăsta. Un astfel de articol e suficient să te binedispună (şi omul mai are câteva). Îmi plac teoriile astea despre pieţele imobiliare. Acuş-acuş se prăbuşesc. După unii, bunăoară ca nenea citat, mâine-poimâine vom ajunge să luăm un apartament cu trei camere la 5000 de euro – preţ de Logan. Cu banii de-o skodă îţi apartament „La fântâni”. Dacă ai vreun Passat, eşti fericit, poţi spera la o vilă-n Dorobaţi. De la BMW-Audi, deja vorbim de Primăverii sau „în pădure, la Băneasa”… Patronii vor plăti salarii de 100 de euro pe lună (multinaţionalele 150 – „O, paşă, cât de darnic eşti!”). Hm, oare cui? Un vânzător în piaţa Moghioroş are 1000 minim plus bonuri de masă. Adică undeva spre 300 de euro. Până şi salariul mediu oficial la INS este undeva spre 1400 net (1873 brut, ceva de genul).
Iniţial aveam în minte două articole cu totul diferite, dar până la urmă am ajuns să le leg fiindcă sunt conectate chiar mai mult decât bănuiam la prima vedere. Recent am derulat un proiect de recrutare pentru un client. Am tangenţă cu activitatea de HR din 2002 şi fac recrutare de prin 2003-2004. Mi-au trecut prin mâini CV-urile a cel puţin 10.000 de persoane (cu puţin efort, le pot găsi prin backupuri pe toate). Ultima oară a fost în 2006, când am recrutat pentru ISS unde eram director general. Ce m-a speriat nu a fost numărul mare de candidaţi (peste 600) faţă de în jur de 300 cât primeam maxim prin 2005, ci cantitatea enormă de CV-uri irelevante pentru poziţie. Însă mai presus de asta, în definitiv, e criză, oamenii sunt disperaţi, este absolut şocantă calitatea mediocră a oamenilor din spatele CV-urilor. Trei sferturi din ele conţineau greşeli gramaticale şi erori de redactare care sugerau că persoana respectivă nu prea se descurcă în MS Word. Asta în condiţiile în care, cu o singură excepţie din peste 600 de CV-uri, toţi erau absolvenţi de studii superioare (aproape 2/3 „Spiru Haret” şi SNSPA, în condiţiile în care postul cerea medic sau farmacist).
