Când, în urmă cu ceva vreme, parlamentarii şi-au votat pensii „nesimţite”, presa i-a pus la zid şi i-a tocat. În schimb, de câte ori s-a încercat rezolvarea evaziunii fiscale din presă, toţi au sărit ca arşi protejându-şi dreptul de a face evaziune în numele „libertăţii presei”. Totuşi, ziariştii sunt simpli salariaţi, şi ar trebui plătiţi ca toţi ceilalţi. Desigur, nu este vina patronilor din presă. E vina statului că a permis aşa ceva. E vina statului că, în loc să definească exact ce poate fi plătit pe drepturi de autor, a preferat ambiguitatea pentru a menţine presinea. E vina statului că, în loc să limiteze abuzul, preferă să lovească la grămadă, doborând inclusiv pe cei care beneficiază de drepturi de autor în mod corect.
Acum, că trebuie să depună trei declaraţii în fiecare lună li se pare aberant, umilitor, kafkian… Dar patronii fac asta de ani de zile. N-am auzit proteste când fiecare guvern mai adăuga o declaraţie în plus, un registru nou. De ce nu s-a îndemnat la grevă fiscală când a apărut registrul operatorilor intracomunitari şi sute de mii de oameni au fost trimişi la poliţie după cazier? De ce nu s-a protestat când a apărut registrul sediilor sociale care face mult mai grea deschiderea unei noi firme? Dă-i în pizda măsii pe patroni, nimeni nu se atinge de banu’ nostru!
Intelectualii se agită. Se revoltă. Anunță grevă fiscală. Ar contrazice ceea ce am scris în acest articol. De ce nu au făcut-o atunci când au fost atinse drepturile celor mai săraci? Și demnitatea le-a fost călcată în picioare?… Acum chiar lideri din arcul guvernamental se alătură revoltei. Desigur, doar buzunarul este personal. Nimic despre idealuri sau lupta pentru drepturile omului. Ci doar despre propriul dans…solo!