Corazon espinado

„Sus inima” este sloganul PD pentru alegerile din toamnă. Ceea ce mi se pare straniu, însă, este că singura lor strategie pentru toamnă este (în afară de cosmetizarea „brandului”) încercarea de a băga fitile în rândul adversarilor, doar-doar ăia mai slabi de înger vor ceda emoţional. Desigur, slabe speranţe.

PD nu prea are spaţiu de manevră. Nu poate face o opoziţie dură, fiindcă asta ar însemna să deschidă discuţia despre tâmpeniile, nu puţine, făcute de ei înşişi la guvernare. USL le-a arătat deja pisica în campania de la locale şi cea de la referendum, cu unele rezultate ale auditurilor din ministere. Acum, normal, că nici USL nu are vreun interes să meargă până la capăt, nu trebuie să ne facem iluzii că a venit Zoro (ca să rămânem în zona hispanică) şi repară toate nedreptăţile. Aşa, PD mimează opoziţia, USL mimează că „demantelează” sistemul băsist. Vasile Blaga este de-a dreptul înduioşător când iese şi critică guvernul Ponta, citind sobru comunicatul de presă, făcând eforturi vizibile să nu-şi împleticească limba. Nici măcar când Ponta face tâmpenii crase, cum este înjumătăţirea bugetului alocat lucrările la metroul din Drumul Taberei, proiect la care Elena Udrea are o contribuţie reală. N-am văzut din partea blondei nici măcar o postare pe blog, ca să nu mai zic de vreun mesaj de la colegii ei.

La fel de stupid este şi modul în care PD se străduie să-şi distrugă singurul său candidat care are sprijinul masiv al electoratului „de dreapta”. Mihai Răzvan Ungureanu este pitit într-o conducere colectivă, în care inutilul dar mult prea vocalul Neamţu ia tot prim-planul. Desigur, nici MRU nu se străduie foarte tare să depăşească nivelul de „tânără speranţă” a dreptei, preferând tot felul de mişcări „de învăluire” în locul acţiunii politice directe.

În aceste condiţii, reşaparea „dreptei” e o apă de ploaie, care nu schimbă nimic în ecuaţia alegerilor din toamnă şi nici nu lasă prea multe speranţe „dreptei” că poate profita cumva de eventualele divergenţe în sânul USL care vor apărea după alegeri. Partea nasoală este că Crin Antonescu nu are nici un contracandidat cu şanse, nici măcar pe sine însuşi.