Sfârşitul unei epoci

Odată cu formarea guvernului Ponta se pune punct oficial epocii Traian Băsescu. Chiar dacă preşedintele rămâne în politică, rolul său va fi unul marginal, aşa cum a fost al lui Ion Iliescu după 2004. Deşi unii (inclusiv preşedintele Băsescu) au încercat să-i atribuie un rol mai important, influenţa lui Ion Iliescu asupra PSD a fost minoră după „Noapta cuţitelor lungi” când grupulcuplul de la Cluj l-a înscăunat pe Mircea Geoană preşedinte. Nu întâmplător, de la un moment dat încolo a fost preferat pe post de inamic public minorul intrigant Voiculescu.

Este greu de spus cine va fi personalitatea determinantă a următoarei perioade. Şi Ion Iliescu, şi Traian Băsescu provin din aceeaşi şcoală, ce şi-a închis porţile în 1989. O alta nu mai există, iar absolvenţii de-atunci sunt deja mult prea în vârstă ca să mai conteze politic. Similitudinile dintre Traian Băsescu şi Ion Iliescu pot fi duse mai departe. Ambii îşi aleseseră un moştenitor, dar partidul a ales altceva. Rămâne însă de văzut dacă Traian Băsescu va accepta înfrângerea şi va rămâne în continuare alături de PD sau va încerca să-şi facă un nou partid.

Ca şi Ion Iliescu, Traian Băsescu mai are încă un electorat propriu, pe care sondajele îl dau în jur de 10-13%. Este un electorat activ, implicat, militant şi care poate propulsa un partid politic. Din acest punct de vedere, ar fioarte interesant de văzut o anchetă sociologică asupra celor care au votat cu PD la aceste alegeri pentru a vedea dacă este vorba preponderent de electorii lui Traian Băsescu. Intuiţia îmi spune că PD a pierdut electorat prin demobilizarea activului de partid. Nu este exclus ca în viitorul apropiat primarii respectivi să se transfere la USL. Acolo unde a existat mobilizare – Arad, Neamţ – scorurile au fost superioare şi, probabil, că, dacă PSD şi PNL ar fi candidat separat, PD s-ar fi clasat pe primul loc.

Fără intervenţia lui Traian Băsescu, PD moare. Sunt de acord că Traian Băsescu este urât de majoritatea populaţiei. Însă asta are mai puţină importanţă, atâta vreme cât are un electorat semnificativ, pe care poate conta oricând. Necunoscuta perioadei următoare va fi unde va îndrepta preşedintele acest electorat. Mihai Răzvan Ungureanu s-a dovedit un eşec (încă mai sunt simpatizanţi ai preşedintelui care mai speră în el), dar un alt lider cu o minimă notorietate nu există.

Traian Băsescu a eşuat în toate planurile sale. A vrut un mare partid „de dreapta”, are un partid în pragul disoluţiei. A vrut modificarea Constituţiei, nu a reuşit. Este puţin probabil să avem una prea curând, ţinând cont de interesele divergente între PNL şi PSD. A vrut regionalizare, o va face Liviu Dragnea în folosul baronilor PSD, aşa cum Sorin Oprescu i-a terminat podul Basarab, precendentul simbol al eşecului administrativ băsescian. Abstracţiuni ca „reforma justiţiei”, „statul de drept” au fost doar lozinci, în realitate a fost interesat să-şi întărească puterea proprie. Ţinând cont de puterea pe care a avut-o – doi ani a guvernat practic singur – rezultatele sunt penibile.

USL nu trebuie să-şi facă iluzii. Numărul celor care au votat pentru este (mult?) mai mic decât cel al cărora au votat ca să scape de regimul Traian Băsescu. Cât timp acesta rămâne la Cotroceni, electoratul va fi mai tolerant, au dovedit-o cele şapte luni de guvern USL care nu au afectat deloc scorul la alegeri (în ciuda speranţelor PD).

Viitorul USL este dificil de previzionat. Văd că toată lumea dă ca sigură separarea cel mai târziu în 2014. Nu ştiu dacă lucrurile sunt chiar atât de sigure. Este adevărat că PNL şi PSD sunt două partide mult prea mari ca să fuzioneze uşor, însă evoluţia lor depinde foarte mult şi de evoluţia lui Traian Băsescu. În momentul de faţă, implozia PD lasă liberă zona „de dreapta” a politicii româneşti, pe care Traian Băsescu şi Mihai Răzvan Ungureanu nu o pot umple în momentul de faţă. Dacă însă, în timp, ei se regrupează şi se consolidează într-o formă politică acceptabilă, PNL nu va avea altă variantă decât să rămână alături de PSD în USL.

În momentul de faţă, Crin Antonescu este veriga slabă a USL. Sunt convins că şi în PNL sunt persoane care îl resimt ca atare. Pe măsură ce Ponta va intra mai serios în pâine, imaginea de „clovn periculos” a lui Antonescu va fi mai deranjantă. Aparent, în momentul de faţă, PSD şi PNL ar avea ca interes divergent poziţia de preşedinte, pe care PSD ar dori-o cât mai decorativă, în vreme ce liberalii ar avea nevoie de o poziţie puternică pentru a contrabalansa poziţia secundă la guvernare. Realitatea a demonstrat că până şi un preşedinte-jucător poate fi adus la ascultare chiar şi în graniţele constituţiei actuale, astfel că PSD nu are în realitate nevoie de un preşedinte slab. Iar în economia politicii locale, Oprescu primar al Bucureştiului este mai util PSD decât la Cotroceni, iar PNL mult mai bine să fie păstrat alături decât să fie opozant.

Odată instalat guvernul Ponta, poziţia lui Crin Antonescu în PNL devine mai şubredă şi defectele sale vor grăbi decizia înlocuirii sale cu un lider mai european şi mai adecvat unei perioade post-Traian Băsescu. În lipsă de altceva, este foarte posibil ca înlocuitorul său să fie Călin Popescu Tăriceanu, o personalitate apreciată de toate forţele politice. Şi nu exclud posibilitatea ca în jurul său să se facă „adevărata coagulare a forţelor de dreapta”.

Victor Ponta s-a dovedit un jucător abil, pe termen lung. Privind retrospectiv, gestul de a participa la învestirea lui Mihai Răzvan Ungureanu şi discursul amiabil la adresa acestuia, gesturile împăciuitoare la adresa lui Traian Băsescu în perioada suspendării şi ulterior, culminând cu acordul semnat de cei doi, dorinţa de a păstra parteneriatul cu UDMR arată un politician care priveşte dincolo de disputa politică imediată şi are grijă de imaginea proprie. Nu întâmplător este politicianul cu cea mai mare încredere (populară excluzând personajul fictiv Moş CrăciunMugur Isărescu). Pe de altă parte, modul în care a limitat din condei atribuţiile unor ministere liberale arată că nu ezită să lovească atunci când este într-o poziţie favorabilă. Se dovedeşte a fi un demn urmaş al lui Adrian Năstase. Cuplul Ponta-Dragnea mi se pare unul dintre cele mai puternice care au existat vreodată în politica românească. Nu întâmplător teleormăneanul este cel mai atacat om politic în zona propagandei băsiste, deşi există ţinte mai facile.

Pronosticul meu este că USL va guverna liniştită până în 2016 şi că mandatul lui Ponta va fi asemănător cu cel al lui Adrian Năstase. Din aproape toate punctele de vedere.

4 comments to “Sfârşitul unei epoci”
  1. Va guverna linistit daca nu vine inca o cadere generala a economiei UE care e departe de a fi rezolvata … Daca criza se inrautateste e greu de prognozat ce se va intampla.

  2. probleme in paradis? asa de curind? prea repede il aruncati pe clovn sub roti 🙂

    ai dreptate ca s-a incheiat o epoca, dar nu in sensul pe care il prezinti aici.

    mai degraba s-a incheiat epoca in care oamenii isi puneau sperantele in primii veniti. vedem peste patru ani cum evolueaza grupul asta de oameni, adica daca sint suficient de hotariti ca sa se implice in politica serios sau o sa se multumeasca sa-si anuleze voturile, ca la alegerile de acum.

    merry x-mas. pardon, sarbatori fericite. nu sintem colonie…

Comments are closed.