Prin împotmolirea din Ucraina Putin a anulat statutul de mare putere al Rusiei și a dat o lovitură dureroasă mișcării anti-Occidentale. Una era o coaliție de două puteri mari de pe două continente diferite și restul de „proști, dar mulți, măria ta” și alta este China singură. Probabil că mulți se vor reorienta. Chinezii însăși sunt extrem de supărați că trebuie acum să înghită o nouă Pax Americana.
Rusia era importantă pentru ei ca mare putere, nu ca un al doilea Kim Jong Un. E vorba de poziții la ONU, în G20 și alte mecanisme de conducere colectivă din care Rusia va fi exclusă, relațiile de influență în Europa… Practic, ratarea lui Putin înseamnă distrugerea a 30 de ani de eforturi chineze.
Să ne gândim care era situația înaintea invaziei: alianța ruso-chineză eliminase aproape complet SUA din Europa. Singurii aliați cât de cât apropiați mai rămăseseră polonezii și românii. UE era divizată de renașterea suveranismului, mișcare ce avea un grup parlamentar foarte puternic în PE. În multe țări partidele suveraniste depășeau 10%. Nu toate erau sub control rusesc sau finanțate de la Kremlin, dar slujeau cumva la scopul general de a diviza UE. (Asta nu înseamnă că UE nu are serioase probleme și că o bună parte din critici nu sunt justificate, dar asta este o altă poveste.) Nord Stream 2 era gata să intre în funcțiune și să pecetluiască dependența Germaniei de gazul și petrolul rusesc, precum și de manufactura chineză. În Franța, Macron era la limită de a pierde mandatul în fața unui politician mult mai convenabil Moscovei. În Marea Britanie, e suficient să menționăm că Londra e supranumită Londongrad.
Cu invazia în Ucraina, Putin a devenit al doilea Kim Jong Un, nu mai are nimeni ce să discute cu el. Nimeni nu mai vrea să fie asociat cu el. Discursul lui Biden de la Varșovia a setat foarte clar așteptările – nu mai discutăm cu Putin.
Sigur, China nu-l va abandona pe Putin. Cel puțin nu acum imediat. Deși, sprijinul foarte mare acordat lui Putin până acum îl poate afecta pe Xi Jinping atât în plan intern, prin consecințele pe care invazia din Ucraina le are deja asupra economiei chineze, cât și în plan extern. Ținta diplomației chineze este grupul țărilor nealiniate, unde aspecte precum suveranitatea și integritatea sunt foarte sensibile (altfel s-ar fi aliniat sub steagul american). China este în mod natural orientată spre comerț, se pregătea să devină cea mai mare putere economică a lumii, nu este și nu fusese văzută ca o putere militară sau conflictuală (mă rog, sunt unele probleme la granița cu India care au degradat relația dintre cele două țări), de aceea era liderul natural al țărilor nealiniate și multe dintre ele își consolidau economiile cu ajutorul sprijinului chinez.
Deși a păstrat retorica agresivă anti-SUA și anti-NATO, China s-a abținut să-l sprijine în vreun fel pe Putin, mai mult chiar, a oprit o serie de investiții sau finanțări în Rusia și a dat semnale pozitive pentru Ucraina. Testul real va fi dacă blocul UE-SUA își va păstra unitatea și față de China așa cum a procedat față de Rusia. Aici, interdependențe sunt mai mari.
Revenind la Rusia, lumea uită că Rusia este o federație de 21 de „țări”. În maxim 2 ani Rusia va rămâne doar bucata europeană, restul vor merge fie la americani, fie la Chinezi. Intern, ura împotriva lui nu va fi neapărat că a ucis oameni nevinovați, ci că a distrus visul Rusiei Mari și i-au transformat într-o țară ordinară. Doar că până atunci mai este. Putin nu va cădea mâine și nici economia nu se va prăbuși în 2 săptămâni. Dar apar primele semne.
Deja Azerbaidjanul a dat primul semnal. Posibil să urmeze și în Osetia de Sud de unde Putin a retras trupe pentru a le duce în Ucraina. Pe măsură ce puterea de la Moscova devine mai slabă și criza economică își va face simțită prezența, probabil că mișcările „de eliberare” vor deveni mai vocale și mai vizibile.
Odată cu înfrângerea Rusiei practic se încheie cel de-al doilea război mondial și ordinea stabilită la finalul acestuia, prin eliberarea ultimelor țări europene din „lagărul socialist” rămase sub dominația Moscovei: Ucraina, Moldova, Georgia, Belarus… Am văzut multă lume spunând că asistăm la nașterea unei națiuni – cea ucraineană. De fapt, este mult mai mult. Asistăm la nașterea unei „națiuni” europene. Iar în viitor cred că oamenii vor acorda o mai mare atenție la ce se face și se decide la Bruxelles și pe cine trimit acolo.
Rămâne de văzut ce va învăța China din lecția lui Putin și dacă va alege calea confruntațională și vom intra într-un nou război rece sau va merge pe varianta cooperării și respectării regulilor. Cert este că vom asista la o redefinire a globalizării și accentul se va pune mai mult pe reziliență.
Pingback: Știrile zilei – 28 martie 2022 ⋆ zoso blog
Petrodolarul e pe moarte
Nu mor caii când vor câinii…
@Alexandru
Bă, voi ăștia, anti-americanii… ce dracului aveți, de ce vă comportați așa?
Ce mejul mă-tii tale ți-au făcut ție americanii?
La 30 de ani și cu problemele noastre, ce dracu e cu voi de numai știți să urâți pe cei pe care nu-i aveți în apropiere? Vă e mai ușor să-i urâți pe americani, decât să-i urâți pe ăștia de la noi (de la primari și consilieri, până la adminsitrația centrală)?
Vai de voi, bă, vai de prostia din capul vostru…
Pă naiba.
Macron? Chiar dacă are alegeri.
Viktor Orban, cu declarația lui recentă, de câteva zile, cu privire la Zelenski?
Și nemții, cu austriecii (declarația unui oficial că un minister al Austriei e de facot un compartiment al GRU-ului)…
În aceeași zi, dacă nu mă înșel, când trupele rusești treceau granițele Ucrainei, și părelologii ziceau că Putin e bolnav, în Kremlin l-a primit pe președintele Pakistanului, dând mâna cu el, în picioare, fără să aibă nici pe naiba.
Pakistanul e aliat al Chinei. Afghanistanul dpdv economic va fi aliniat cu China, India e într-o răscruce dar e cu semn de întrebare unde va bate.
Xi Jinping nu va avea nicio problemă, decât lupta aia internă între ai lui și Zemin. Aia e tot. Când va fi întâlnirea a congresului lor în toamnă, atunci va fi probabil ultima cacealma.
Și în plus, ce probleme să fie, dacă chiar el și-a adăpostit fiica în SUA, de frică să nu-l afecteze în lupta internă?
Noi ce facem?
Noi ce facem cu feseniștii?
Ce facem cu securiștii și descendenții acestora în structurile statului.
La noi, când moare Securitatea și rădăcinile ei?
Că dacă în locul rușilor, vor ocupa locul chinezilor (mă refer la nivel de cozi de topor), așa, suntem blestemați să fin într-un purgatoriu continuu.
In teorie puterile occidentale dau restanta la examenul pe care l-au picat acum vreo 80 de ani. Nu as spune ca asistam la nasterea unei natiuni europene, deoarece Europa asa cum este ea are niste probleme nerezolvate de prea mult timp ca ceva sa se intample acest plan.
Si aici ma refer la zona Balcanilor unde Serbia este marea pierzatoare a istoriei si care este intr-o relatie de „sinergie” continua cu Rusia. La asta mai adauga si zona Caucazului unde nebunia din 2008 nu a fost uitata de gruzini, iar conflictul armeano-azer de acum cateva luni inca este proaspat in mintea unora. Pe scurt tendintele revizionist/revansarde sunt la cote ridicate in aceste zone, iar ce va reusi Rusia sa scoata din acest conflict o sa conteze al naibii de mult.
In rest lumea asteapta sa se incheie cat mai repede acest conflict deoarece se pierd prea multi bani si deja vine vara si asteptam un concediu o plimbare. Noi ca de obicei mergem pe blat fara bilet si cum necum ajutati de inflatie si ce mai avem pe langa o golanim lejer anul asta, dar nu stim ce o sa facem la anu. Practic instinctul de supravietuitor ne ghideaza si in acest momente.
De aia zic și eu că va urma o dezintegrare a Rusiei pe termen mediu. Rămâne de văzut cum se vor împărți sferele de influență în zona asiatică. Serbia poate fi salvată de China, nu știu dacă și Ungaria, dacă mai câștigă Orban.
Nu cred că Rusia mai poate scoate ceva din acest conflict, decât să se afunde din ce în ce mai tare.
Cu națiunea europeană e posibil să fiu optimist, într-adevăr. Dar e o surpriză cum s-a reacționat, inclusiv la nivelul birocrației de la Bruxelles.
In primul rand povestea cu dezintegrarea Rusiei este foarte complicata. Complicata pentru ca este o imensitate de tara, respectiv modul de organizare al acesteia este demn de perioada fanariota sa nu zic medievala. Sferele de influenta din Asia sunt deja pe pozitii deoarece fiecare are o agenda proprie Japonia ar vrea insulele Kurile, China se uita un pic la Siberia si tot ce e pe acolo. Foarte probabil ca la un moment dat China va aplica strategia Muntenegru la o scara mai larga(vorbim totusi de Rusia), respectiv se va coordona cu Japonia daca situatia o cere.
Pe partea europeana lucrurile sunt foarte variate pentru ca poate ingloba partea de est a Ucrainei plus Belarus ca si republici federale. Sau daca lucrurile se precipita Sankt Petersburg+Moscova(o repbulica de sine), Ucraina cum este acum, iar ce este prin zona caucaziana ceva frumos independent sau in colabarorare cu ce e pe acolo Azerbaijan, Georgia. Oricum ai da-o este ceva complicat de gestionat si experienta Iugoslaviei din zona Balcanilor ne confirma acest lucru.
In al doilea rand Rusia poate scoate ceva important pentru ei si anume securizarea apei potabile pentru Crimeea, securizarea zonelor Luhankst, Donetk plus ceva frumos de zona marii de Azov. In fond operatiunea speciala la care s-au inhamat a fost una incununata cu succes, parada victoriei o sa fie frumoasa pe 9 mai si ne intoarcem la business as usual.
Cu natiunea europeana esti super-optimist si o spune unul care crede in proiectul european si-si doreste ca acesta sa reuseasca. Birocratia bruxeleza a profitat de momentul asta pentru a mai indulci prostia numita green deal si in acelasi timp a intrat in capcana GNL americano-qatarez. La asta adauga faptul ca este confortabil sa dai vina pe razboi pentru toate problemele economice incepute din pandemie se desavarsite acum.
Ma tem ca entuziasmul ala de unificare si comuniune intre natiunile occidentale si-a terminat perioada de miere si urmeaza o perioada de reevaluare si gandire a lucrurilor.