Una dintre cele mai întâlnite întrebări este de ce poporul lasă politicienii să fure fără să-i tragă la răspundere. Cum e posibil așa ceva? Iar explicațiile merg de la psihologie până la istorie. Dar lipsește ceva.
Cred că explicația care acoperă cel mai bine este aceea că românii habar nu au cât plătesc. În mod direct, cetățenii plătesc doar taxele locale, care sunt mizilic. Am plătit pentru două proprietăți și o mașină de clasă medie 150€ pe anul acesta, ceea ce este nimic. Un apartament cu două camere în București este impozitat cu 100-200 de lei, unul cu 3 camere 200-300 lei, un auto obișnuit maxim 100 de lei… În provincie, probabil că sunt și mai mici.
Dar chiar și sumele acestea mici fac ca relația cu primarii să fie mult mai directă – și nu doar fiindcă au posibilitatea să-i aleagă direct – și cei care nu dau „înapoi”, fie și sub forma unor panseluțe, nu mai sunt realeși.
Grosul impozitelor și taxelor sunt „ascunse” și neînțelese ca atare. În România, din totdeauna, veniturile (salarii, drepturi de autor etc.) s-au negociat la net. Omul de rând habar nu are câți bani se duc la stat și pentru ce. Nu știe câți lei se duc la pensie, nu știe câți lei la sănătate. Nu e „treaba lui”. Este și unul din motivele pentru care cel puțin o treime din conturile de pensii sunt goale, fiindcă angajatorii nu livrează mai departe banii către stat. Omul primește banii în mână și e fericit. Nu-l mai interesează restul, taxele sunt o abstracțiune. La un salariu brut de 1000 de lei, 25% ajung la stat (243 lei), la salariat ajungând 757 lei. Asta nu este fiscalitatea totală, fiindcă și firma mai plătește 278 de lei. În total, 521 de lei ajung la stat și 757 de lei la angajat.
La fel și TVA, el vede la raft prețul întreg, nu conștientizează că 24% merge la stat (ok, simplificăm, nu ajunge tot), deși pe bonul fiscal informația este evidențiată.
Până când nu va conștientiza exact că el plătește, că sunt banii lui efectiv, nu o abstracțiune „reținută și virată” de un terț, gradul de responsabilizare nu va crește. De altfel, nu întâmplător în țările cu „apă caldă” fiecare este responsabil pentru plata taxelor proprii. Din punct de vedere tehnic și logistic, nici nu ar fi foarte greu de implementat un astfel de sistem. La început, ar fi cu siguranță un disconfort pentru mulți, dar nu cred că veniturile la buget vor scădea, gradul de conformare al cetățenilor fiind ceva mai mare decât al firmelor, astfel că, mai degrabă acestea vor crește ușor.
Modificarea sistemului ar permite ulterior implementarea unor planuri de pensie sau sănătate diferențiate sau acordarea unor deduceri la impozite.