Blogărind din 2005
Cum articolul de vineri a stârnit nişte zâmbete ironice, revin cu dezvoltarea argumentaţiei. Pe lângă argumentele legate de scăderea treptată a popularităţii lui Băsescu – practic nu mai are nici o apariţie în public fără a fi huiduit – există şi unele legate de succesiunea de evenimente până la alegerile prezidenţiale.
Citeam ieri despre încercările de reglementare a traficului din centrul Bucureştiului şi îmi dau seama că aleşii noştri nu pot ieşi din starea de suficienţă imbecilă în care se află. Ei consideră că noi suntem nişte idioţi care nu înţelegem ce este mai bine pentru noi şi avem nevoie de ei ca să ne arate ce trebuie să facem.
Rareş Bogdan mă întreabă dacă Adrian Năstase mai are vreo şansă de a se întoarce în prim-planul vieţii politice. Adi se întreabă ce şanse are Cozmin Guşă la Primăria Capitalei. Pe scurt, nici una, nici unul, nici celălaltă. Pe lung…
Ceea ce se întâmplă acum în economia mondială şi, prin ricoşeu, la noi este o nouă formă de criză. Nu cred că mă înşel dacă spun că este pentru prima dată când o criză economică nu se bazează deloc pe realităţi economice, ci pe o isterie declanşată de criza subprime din SUA.
