UPC, another horror story

Aici. Şi tot nu pot să înţeleg cum se poate alege praful de o companie românească atunci când este cumpărată de o multinaţională... Ce firmă minunată era Astralul.

3 ani de blogging

Totul a început aici, acum doi trei ani... Deşi s-au schimbat atâtea în jurul nostru, politica nu s-a schimbat foarte mult. O dovedeşte analiza din primul meu post pe blog,…

Cel mai…

Am intrat în 2008 cu o datorie la Mihnea. So: Cel mai bun film văzut în 2007: Stranger than fiction. Cea mai bună carte: Orbitor (III) - Mircea Cărtărescu. Cel…

Vine Apocalipsa!

Urmărind ştirile TV (mă rog, termenul de "ştiri" este utilizat din ce în ce mai abuziv, americanii au inventat un termen special pentru asta, "infotainment") din perioada aceasta îţi vine…

Feed rss

Au mai rămas încă 64 de persoane cu vechiul feed rss http://feeds.feedburner.com/ParereaMea care era redirecţionat de pe vechiul blog. Vă rog să faceţi un update la noul feed: http://feeds.feedburner.com/politichii. Mulţumesc…

De ce n-avem şi noi Watergate-ul nostru

Sfârşitul anului 2007 a adus două cazuri de miniştri prinşi „în flagrant”. Cazul „caltaboşul” şi cazul „Orban”. Deşi ambele s-au vrut linşaje mediatice la adresa miniştrilor respectivi, nici unul dintre ele nu a cauzat, propriu-zis, prejudicii de imagine serioase. De ce au eşuat mediatic cele două cazuri? De ce nici unul nu a fost transformat într-un Watergate, deşi beneficiau de elemente mult mai consistente decât cele pe care le-au avut Woodward şi Bernstein?

Cazul Orban

Cazul Orban dovedeşte că presa noastră nu a înţeles mare lucru din „cazul Remeş” şi continuă pe linia răfuielilor personale şi mai puţin pe calea adevărului. Cum gândeşte presa românească a enunţat chiar Tatulici când a spus „cât o să ne mai preocupăm de proceduri în loc să abordăm adevărul”. Or, problema este că justiţia nu se face cu adevăruri, ci prin respectarea procedurilor, singurele care pot garanta că adevărul este… adevărat.