Cel mai…

Am intrat în 2008 cu o datorie la Mihnea. So: Cel mai bun film văzut în 2007: Stranger than fiction. Cea mai bună carte: Orbitor (III) - Mircea Cărtărescu. Cel…

Vine Apocalipsa!

Urmărind ştirile TV (mă rog, termenul de "ştiri" este utilizat din ce în ce mai abuziv, americanii au inventat un termen special pentru asta, "infotainment") din perioada aceasta îţi vine…

Feed rss

Au mai rămas încă 64 de persoane cu vechiul feed rss http://feeds.feedburner.com/ParereaMea care era redirecţionat de pe vechiul blog. Vă rog să faceţi un update la noul feed: http://feeds.feedburner.com/politichii. Mulţumesc…

De ce n-avem şi noi Watergate-ul nostru

Sfârşitul anului 2007 a adus două cazuri de miniştri prinşi „în flagrant”. Cazul „caltaboşul” şi cazul „Orban”. Deşi ambele s-au vrut linşaje mediatice la adresa miniştrilor respectivi, nici unul dintre ele nu a cauzat, propriu-zis, prejudicii de imagine serioase. De ce au eşuat mediatic cele două cazuri? De ce nici unul nu a fost transformat într-un Watergate, deşi beneficiau de elemente mult mai consistente decât cele pe care le-au avut Woodward şi Bernstein?

Cazul Orban

Cazul Orban dovedeşte că presa noastră nu a înţeles mare lucru din „cazul Remeş” şi continuă pe linia răfuielilor personale şi mai puţin pe calea adevărului. Cum gândeşte presa românească a enunţat chiar Tatulici când a spus „cât o să ne mai preocupăm de proceduri în loc să abordăm adevărul”. Or, problema este că justiţia nu se face cu adevăruri, ci prin respectarea procedurilor, singurele care pot garanta că adevărul este… adevărat.

Apropo de „accident”

Apropo de Elodia Orbanul Realităţii Tv. Adevărul de ieri titra pe prima pagină "Afară cu şobobolanul!". Un titlu grotesc, dar nu asta m-a mirat cel mai tare. Adevărul este al…