Blogărind din 2005
USR este ca produsul acela mișto de tot, lansat pentru o nișă mișto de tot, dar la care producătorul realizează că a segmentat o nișă prea îngustă, care nu este economic viabil. Și atunci, fie încerci să extinzi nișa, fie schimbi produsul. USR vrea să-și schimbe nișa.
Una dintre iluziile întreținute de „opoziție” și de simpatizanții săi este că PSD va muri de bătrânețe. Desigur, a electoratului său. Că „demografia salvează România” de „ciuma roșie”. Cum ar zice domnul președinte, ghinion.
După 3 ani de pauză, redeschid taraba. Mă mănâncă de mult degetele, am comentat pe la alții, am mai pus câte ceva pe FB, dar e altceva când „basculanta este a ta”. Nu știu cât îmi va permite timpul să scriu, dar voi încerca.
Un post al lui Vali Petcu mi-a adus aminte că anul acesta am făcut 10 ani de când scriu pe bloguri. O problemă tehnică a CMS pe care îl foloseam la vremea respectivă împiedică să pun link direct către primul articol, publicat pe 4 ianuarie 2005, așa că, până reușesc să depanez CMS respectiv, vi-l pun mai jos.
Într-una din comediile „clasice” românești, dacă nu mă înșel foarte tare, este vorba de „Secretul lui Bachus”, un Dem Rădulescu foarte înțepat în rol de ceva controlor (cred că chiar echivalentul ANAF pe vremea lui Ceașcă) e întrebat la o chermeză a „infractorilor”, „ce părere aveți de serialul Dallas?”. „- E bun, arată descompunerea capitalistă.”
