Blogărind din 2005
Periodic apar sondaje care arată că, în continuare, mulți români regretă perioada comunistă și sunt mulți nedumeriți de acest val de nostalgie, parcă în creștere pe măsură ce trece timpul. Profit de această ocazie, fiindcă de mult voiam să scriu și eu un articol pe această temă, fiindcă am idei un pic diferite de ce se tot discută. [Atenție, articol foarte lung, chiar și după standardele acestui blog.]
Traian Băsescu primește o a doua lovitură din partea serviciilor, semn că finalul de mandat este aproape și încep repoziționările strategice. Ambele lovituri o vizează pe Ioana Băsescu, mai întâi contractul cu CEC, acum autentificarea contractului Gazprom. Este al doilea președinte atacat prin copii. Să ne aducem aminte că Emil Constantinescu a descoperit că a fost învins de structuri după ce fiul său a fost implicat în scandalul Țigareta. Faptul că a apărut o a doua dezvăluire arată și că prima nu a avut efectul scontat.
Apar tot mai multe semne că economia începe să-și revină după 5 ani de criză.
Cum de la 1 ianuarie 2014 s-au ridicat ultimele restricții pe piața muncii din Europa au apărut tot felul de discuții legate de un posibil nou val de emigrație. Aș vrea să punctez câteva lucruri:
Arestarea lui Adrian Năstase reprezintă o prefață foarte sugestivă a ce va însemna din punct de vedere politic anul 2014. Sunt mai mulți politicieni care au ajuns în justiție la termene decisive și opinia mea este că toți vor ajunge la pușcărie. Cei mai importanți sunt Liviu Dragnea și Relu Fenechiu. Dan Voiculescu, deși baubaul principal al lui Traian Băsescu, este doar un personaj secundar, care nu mai conta în jocul politic.
Fu și lovitura de stat de Crăciun, Băsescu și ambasadele salvară țara nerecunoscătoare încă o dată, după care își permise să fie generos cu umiliții săi și le aprobă bugetul într-un gest de mare responsabilitate politică, atât de caracteristică. Cu ce rămânem?
