Blogărind din 2005
Un raport al Băncii Mondiale arată că BNR a cheltuit pentru susţinerea leului 4,5 miliarde euro. Cu toate acestea, moneda naţională a scăzut de la 3,7 la 4,2. Spre comparaţie, zlotul polonez s-a devalorizat cu 30%. Aplicând o rată similară de devalorizare, leul ar trebui să fie acum 4,7 lei pentru un euro, adică exact cât pronosticau analizele „duşmanilor de clasă”. Practic, BNR nu face decât să amâne momentul adevărului până după alegeri, iar costul va mai urca cu câteva miliarde de euro.
În articolul precedent spuneam că actualele sondaje sunt irelevante deoarece efectele crizei economice vor avea darul de a le influenţa decisiv. Pe lângă efectele crizei, un alt factor important este dorinţa de schimbare. În 1996, Ion Iliescu avea în turul I în jur de 10% avans în faţa unui Emil Constantinescu, acesta fiind considerat – ca şi challangerii lui Traian Băsescu – un politician slab, neinteresant. Momentele psihologice sunt similare.
Se pare că în afară de mine nu crede nimeni în declaraţia preşedintelui că nu este sigur că va mai candida, cel mai bun argument fiind în opinia lor permanenta campanie electorală a preşedintelui, care bântuie ca un titirez prin toată ţara. Şi totuşi, cred că preşedintele nu este hotărât şi va amâna cât mai mult o decizie.
