Calculele lui Băsescu

Insistenţa cu care Traian Băsescu doreşte să reafirme ideea că el numeşte premierul, indiferent de rezultatul votului pune o serioasă problemă de natură constituţională. Desigur, tehnic vorbind, preşedintele are dreptate, Constituţia îi dă voie să facă ce vrea – şi a mai făcut-o. Pe de altă parte însă, mai înseamnă şi o potenţială denaturare a votului electoratului. „Părinţii” constituţiei noastre nu au reuşit să-şi imagineze că este posibil ca preşedintele să fie în conflict cu majoritatea parlamentară, deşi situaţia era uşor previzibilă din momentul în care alegerile parlamentare ai fost decalate de cele prezidenţiale.

Semne de criză

Zoso aminteşte aici şi aici de criza economică făcând referire la piaţa auto: numărul mare de maşini scoase la vânzare şi numărul de contracte de leasing returnate. Aş mai adăuga…

Mineriada sindicală

Toată această mineriadă sindicală declanşată de iresponsabilitatea parlamentarilor şi întreţinută de preşedintele Băsescu îmi aduce aminte de 2004. Atunci, într-un gest de o absolută cretinătate, Ion Iliescu îl graţia pe…

O interpretare eronată

Toată lumea a considerat intervenţia preşedintelui de la RRA ca pe o intervenţie în favoarea PD-ului, discursul prezidenţial fiind tradus prin "treaba voastră cum votaţi, eu oricum voi pune premier…

De ce nu-mi este frică de criza economică…

Actuala criză economică are măcar un punct indubitabil: nu seamănă cu nimic din ceea ce a fost vreodată. Ca atare, paralele, comparaţiile cu situaţii din trecut, cu experienţa altor ţări, sau chiar cu „ştiinţa” economică trebuie luate cu mai mult de „un gram de sare”. Sigur, când o agenţie ca Standard & Poor intră într-un joc mizer la adresa României, articole de genul celui apărut ieri în Evenimentul Zilei (şi retras, văd, că nu mai apare pe site) în care se profeţea un curs de 5-6 lei pentru un euro pe baza estimării unui valutist arab, a unei tanti vânzătoare de credite şi a unor analişti anonimi nu ar trebui să surprindă.

Pompierul, piromanul şi rabinul

Dan Andronic observă şi el tăcerea PSD-ului care permite PD-ului să iasă din izolarea mediaatică în care intrase. Era evident că strategia comună PNL-PSD dăduse rezultate pentru ambele partide aşa că actualul comportament al social-democraţilor este mai degrabă ilogic. Un PD activ mediatic dezavantajează celelalte partide prin probabilitatea ceva mai mare ca electoratul democraţilor să participe la vot.

Băsescu vs. Tăriceanu se întoarce, degeaba

După o perioadă de relativă acalmie, în care cei doi s-au evitat politicos, conflictul reapare, de data aceasta acutizat. Singura diferenţă, de data aceasta, este că nici unul nu poate câştiga nimic. Călin Popescu Tăriceanu nu poate câştiga prea mult în rolul responsabilului din cauza lipsei de credibilitate, iar Traian Băsescu mai mult pierde decât câştigă.

O campanie în doi?

Strategia PNL şi PSD de a ignora PD-ul pare să dea în continuare roade. Toate încercările democraţilor de a intra în joc eşuează în penibil, cum este proaspăta moţiune de cenzură introdusă complet aiurea. Criza economică mondială acutizează dezbaterea în plan ideologic, acolo unde democraţii sunt complet în aer datorită greşelii strategice din 2005.