Blogărind din 2005
Într-una din comediile „clasice” românești, dacă nu mă înșel foarte tare, este vorba de „Secretul lui Bachus”, un Dem Rădulescu foarte înțepat în rol de ceva controlor (cred că chiar echivalentul ANAF pe vremea lui Ceașcă) e întrebat la o chermeză a „infractorilor”, „ce părere aveți de serialul Dallas?”. „- E bun, arată descompunerea capitalistă.”
Nu este vorba de site-ul respectiv. Întrucât am schimbat mașina, în ultima vreme am petrecut destul de mult timp pe site-urile auto și pe forumurile mono-marcă, ocazie cu care am descoperit că există o legătură între personalitatea mașinii și personalitatea proprietarilor. „Japonezii” sunt plictisitori, „săracii” cu coreene bucuroși de afacerea făcută, dar ei cu japonezii sunt ca Samsung cu Apple sau Skoda cu Volkswagen, „francezii” fac mișto de nemți, „nemții” nu admit că există altă mașină în afară de mașina germană…
Cazul Teodorovici este un exemplu clasic de prostie și arată nivelul rudimentar al celor „selectați” de partidele noastre politice. Sunt oameni complet rupți de realitate, care nu au avut niciodată de a face cu economia, deși mulți au firme, habar nu au de activitățile curente ale acesteia fiindcă ei au pe cineva care „rezolvă”și ei nu dau nas cu birocrația generată tocmai de ei.
Mă amuză văicăreala asta generală din ultima vreme cu privire la acțiunile justiției și, mai nou, ale ANAF. Este pentru prima dată când avem o abordare relativ coerentă, care atacă problema atât la vârf (politicienii, firmele mari), cât și „plevușca”. De vreo 3 ani, de când am migrat către consultanța de mediu, am trecut prin zeci de controale și am învățat modul de acțiune, astfel că, atunci când în presă au apărut știrile cu magazin închis pentru 1,5 lei nu am pus botul. Chiar dacă nu au fost controale de la ANAF, ci de la Garda de Mediu, modul de acțiune este relativ similar și știam că nimeni nu închide o firmă pentru nimicuri și că, dacă s-a ajuns la decizia închiderii, problemele descoperite sunt mult mai serioase.
Pe la noi s-a încetățenit expresia „clientul nostru, stăpânul nostru”. Cât de stupidă este ne dăm seama din simpla sa origine: epoca ceaușistă. Ideea de stăpân și sclav duce la cu totul altfel de relații decât una fericită. De ce nu-ți voi răspunde la cererea de ofertă?
Întrucât prin politică nu se mai întâmplă nimic interesant și am puțin timp la dispoziție, voala:
Periodic, apar în mass-media discuții despre salariul minim, în care, din păcate, auzi, doar o singură parte. Discuțiile s-au întețit, mai ales în urma programului PSD de creștere accelerată a salariului minim. Este interesant cum în discuție intervine exclusiv o singură parte, cea contra, nici măcar PSD neavând vreun rol în dezbatere, ei doar mulțumindu-se să bifeze o promisiune electorală.
