PoliTichii

Prima: Există două chei de citire a rezultatelor acestor alegeri: victoria "dreptei" (PD, PNL, UDMR > 60%) sau victoria electoratului anti Traian Băsescu (PSD + PNL + UDMR = cca…

PNL termină en fanfare campania electorală cu un viral preluat de toată blogosfera. Cea mai plictisitoare campanie începuse în doi şi se termină tot în doi. Democraţii nu au contat. Preşedintele a încercat să intre în joc însă nu a reuşit decât să-şi mai piardă pe drum din susţinători. PD-ul a început campania la 36%, o termină la 29%, iar în această scădere şi preşedintele a avut un rol important.

Pentru cine se întreba care este explicaţia dragostei subite a democraţilor pentru PNL, explicaţia prozaică e aici. Carevasăzică, PDL a cheltuit doar 70% din cheltuielile PNL, în condiţiile în care…

În editorialul de azi din Dilema, Mircea Vasilescu deplângea preocuparea românească pentru rapiţă (ideea asta am enunţat-o şi eu de mult, tare de mult). Pentru cei care nu ştiu care-i…

Întrucât FeedBurner dă erori, am renunţat la el, astfel că feed-ul site-ului redevine cel standard: http://www.politichii.ro/?feed=rss2. Mulţumesc.

Pentru Partidul Democrat, aceste alegeri reprezintă un important punct de răscruce. Pentru a putea guverna, au nevoie fie de PNL, fie de PSD. Pentru moment, nici o combinaţie de trei luate câte două nu poate fi respinsă a priori. Numai că PD porneşte în aceste discuţii cu un handicap important. Înainte de alegeri, ei au demonizat celelalte două partide, astfel încât indiferent cu cine se vor asocia există un important risc de a pierde o parte din electorat.

Implicarea preşedintelui în precedentele alegeri locale şi europarlamentare s-a soldat, per total, cu rezultate proaste pentru partidul său. La alegerile locale, preşedintele a mers pe inducerea în electoratul bucureştean a…

Insistenţa cu care Traian Băsescu doreşte să reafirme ideea că el numeşte premierul, indiferent de rezultatul votului pune o serioasă problemă de natură constituţională. Desigur, tehnic vorbind, preşedintele are dreptate, Constituţia îi dă voie să facă ce vrea – şi a mai făcut-o. Pe de altă parte însă, mai înseamnă şi o potenţială denaturare a votului electoratului. „Părinţii” constituţiei noastre nu au reuşit să-şi imagineze că este posibil ca preşedintele să fie în conflict cu majoritatea parlamentară, deşi situaţia era uşor previzibilă din momentul în care alegerile parlamentare ai fost decalate de cele prezidenţiale.

Zoso aminteşte aici şi aici de criza economică făcând referire la piaţa auto: numărul mare de maşini scoase la vânzare şi numărul de contracte de leasing returnate. Aş mai adăuga…

Toată această mineriadă sindicală declanşată de iresponsabilitatea parlamentarilor şi întreţinută de preşedintele Băsescu îmi aduce aminte de 2004. Atunci, într-un gest de o absolută cretinătate, Ion Iliescu îl graţia pe…