Blogărind din 2005
Democraţia este un proces de învăţare şi îmbunătăţire continuă. Valabil atât pentru politicieni, cât şi pentru electorat. Emil Constantinescu a fost un preşedinte mai bun decât Ion Iliescu 90-96, Ion Iliescu 2000-2004 a fost un preşedinte mai bun decât Emil Constantinescu, Traian Băsescu a fost un preşedinte mai bun decât Ion Iliescu ŞI Emil Constantinescu. În mod cert, următorul preşedinte va fi mai bun decât ceilalţi trei (de fapt 4).
În condiţii normale, propunerea lui Traian Băsescu pentru un guvern PD-PNL ar fi fost ok şi ar fi trebuit făcută prima, evitându-se circul aşa-zisului guvern independent Croitoru. Dacă vor să rămână relevante în politică, PNL şi PD trebuie să se apropie şi, mai devreme sau mai târziu, să se unească.
Pornind de la discuţia cu Lektor, unul dintre cei mai vechi cititori ai acestui blog, [side note: chiar mi-ar face plăcere să aflu noutăţi despre cei care comentau pe la începuturile acestui blog, încă de pe vremea când era pe CristianBanu.ro – într-o ordine aleatoare, Intruder, Valachus, Roaiters, 2 de Horia, Notarul anonim al regelui Bela, sau chiar dintre cei mai noi care au „dispărut”, ca de pildă Ionuţ Muşat] din subsolul aticolului precedent, am ajuns la o concluzie cu adevărat tulburătoare: în vreme ce PSD a evoluat foarte mult, de la partidul cripto-comunist din 1990, la partidul socialist european de astăzi, dreapta a involuat, nereuşind să aibă vreodată un proiect politic relevant şi viabil.
În articolul anterior am vorbit despre 3 greşeli decisive care vor duce la pierderea alegerilor de către Traian Băsescu. Era vorba acolo de greşeli „neforţate”, asupra cărora Traian Băsescu avea posibilitatea să acţioneze. Există însă şi trei greşeli importante cu cauze asupra cărora Traian Băsescu nu a putut interveni direct şi pe care le-a gestionat defectuos.
