De ce nu-mi este frică de criza economică (II)

Întrucât criza economică redevine subiect principal de discuţie în ultima vreme, reiau subiectul cu un update la articolul precedent. Între timp, au apărut şi prognozele Băncii Mondiale, destul de optimiste, care merg pe aceeaşi linie cu CNP şi guvernatorul Mugur Isărescu, indicând o creştere economică de cca 3-4%. De partea cealaltă stau Casandrele care prevestesc o prăbuşire de proporţii catastrofice. Încercând să găsesc explicaţii ale unei eventuale prăbuşiri nu am reuşit să dau decât peste un singur argument: „la ei e nasol, deci va fi şi la noi, suntem condamnaţi, n-avem nici o şansă”. Cu toate acestea, situaţia României este mult diferită şi nu poate fi judecată la grămadă.

O tiranie ca-n Rusia…

În 2007, imediat după anunţul intempestiv al unificării PD cu puciştii liberali, Mircea Cărtărescu scria:

Vă amintiţi cum, şi mai devreme, un personaj al lui Caragiale, nemulţumit de democraţia din vremea sa, cerea „o tiranie ca-n Rusia“? Mă-ntreb dacă nu cumva, prin crearea unui mare partid în subordinea preşedintelui şi prin tendinţele acestuia de apelare directă la popor, se creează premisele unei guvernări autoritare în timpul celui de-al doilea mandat (prezumtiv) al preşedintelui Băsescu.

Houston, we have a problem

Una dintre concluziile cele mai surprinzătoare care se desprind după aceste câteva zile de negocieri este că neîncrederea în Traian Băsescu bate dorinţa de a fi la putere, ceea ce pune Partidul Democrat într-o mare încurcătură iar UDMR-ul într-o situaţie absolut penibilă. Fiindcă veni vorba, cel mai probabil vom asista la ultima prezenţă în Parlament a UDMR, care a rezistat până acum nu atât datorită PRM-ului, cât mai ales faptului că partidele româneşti au evitat să o concureze direct tocmai pentru a-şi apropria prin negocieri cele 6-7 procente. În actuala configuraţie politică, oricare două dintre cele trei partide româneşti poate forma guvernul cu o majoritate confortabilă şi nu mai este nevoie de maghiari, ceea ce înseramnă că acele fiefuri UDMR vor deveni tentante pentru partidele româneşti.

(Re)Configurări

Aşa cum se mişcă lucrurile se pare că ne îndreptăm către o alianţă PD-PSD cu excluderea PNL şi UDMR. Mişcarea este cea mai logică dintre toate. Prin acţiunile din ultima perioadă, PD are o problemă în a-şi justifica electoratului propriu o alianţă cu oricare dintre potenţialii candidaţi, deşi electoratul propriu, cel puţin o parte din el, ar fi dorit mai degrabă o alianţă cu PNL.

Puncte-puncte

Carevasăzică, PSD a câştigat în sondaje şi PD la urne. De obicei, era invers. Nu m-aş fi aşteptat la o diferenţă atât de mare între estimări şi numărătoare. Totuşi, PSD…

2 câte două

Prima: Există două chei de citire a rezultatelor acestor alegeri: victoria "dreptei" (PD, PNL, UDMR > 60%) sau victoria electoratului anti Traian Băsescu (PSD + PNL + UDMR = cca…

Joc în doi…

PNL termină en fanfare campania electorală cu un viral preluat de toată blogosfera. Cea mai plictisitoare campanie începuse în doi şi se termină tot în doi. Democraţii nu au contat. Preşedintele a încercat să intre în joc însă nu a reuşit decât să-şi mai piardă pe drum din susţinători. PD-ul a început campania la 36%, o termină la 29%, iar în această scădere şi preşedintele a avut un rol important.

Ieczistă o explicaţie…

Pentru cine se întreba care este explicaţia dragostei subite a democraţilor pentru PNL, explicaţia prozaică e aici. Carevasăzică, PDL a cheltuit doar 70% din cheltuielile PNL, în condiţiile în care…

Dezbateri

În editorialul de azi din Dilema, Mircea Vasilescu deplângea preocuparea românească pentru rapiţă (ideea asta am enunţat-o şi eu de mult, tare de mult). Pentru cei care nu ştiu care-i…