Am citit la Alexandru Racu un articol interesant referitor la acest referendum. El vine cu o idee interesantă, cum că acesta ar fi o confruntare între „tefeliști” și „popor”, pe modelul referendumului din 2012, care a fost o confruntare între „popor” și băsism.
Gabriela Vrânceanu Firea a pornit un atac violent la adresa lui Liviu Dragnea. Papagali gen Moise Guran deja s-au făcut fleașcă, sunt fani Firea numărul unu și numără secundele până când PSD va face în sfârșit implozie.
USR este ca produsul acela mișto de tot, lansat pentru o nișă mișto de tot, dar la care producătorul realizează că a segmentat o nișă prea îngustă, care nu este economic viabil. Și atunci, fie încerci să extinzi nișa, fie schimbi produsul. USR vrea să-și schimbe nișa.
Un post al lui Vali Petcu mi-a adus aminte că anul acesta am făcut 10 ani de când scriu pe bloguri. O problemă tehnică a CMS pe care îl foloseam la vremea respectivă împiedică să pun link direct către primul articol, publicat pe 4 ianuarie 2005, așa că, până reușesc să depanez CMS respectiv, vi-l pun mai jos.
Într-una din comediile „clasice” românești, dacă nu mă înșel foarte tare, este vorba de „Secretul lui Bachus”, un Dem Rădulescu foarte înțepat în rol de ceva controlor (cred că chiar echivalentul ANAF pe vremea lui Ceașcă) e întrebat la o chermeză a „infractorilor”, „ce părere aveți de serialul Dallas?”. „- E bun, arată descompunerea capitalistă.”
Nu este vorba de site-ul respectiv. Întrucât am schimbat mașina, în ultima vreme am petrecut destul de mult timp pe site-urile auto și pe forumurile mono-marcă, ocazie cu care am descoperit că există o legătură între personalitatea mașinii și personalitatea proprietarilor. „Japonezii” sunt plictisitori, „săracii” cu coreene bucuroși de afacerea făcută, dar ei cu japonezii sunt ca Samsung cu Apple sau Skoda cu Volkswagen, „francezii” fac mișto de nemți, „nemții” nu admit că există altă mașină în afară de mașina germană…
