Blogărind din 2005
Anul 2012 a fost un an în care am reuşit să (re)citesc mult mai mult ca de obicei. Şi cărţi noi, şi cărţi mai vechi.
Războiul dintre Romtelecom şi ProTV este cea de-a treia bătălie într-un război între două industrii muribunde. Primii au fost cei de la RCS-RDS, care au scos Intactul de pe DTH, apoi canalele Discovery. Nimeni nu credea că vreun cablist va avea curajul să atace MediaPro. Uite că Romtelecom a făcut-o.
Odată cu formarea guvernului Ponta se pune punct oficial epocii Traian Băsescu. Chiar dacă preşedintele rămâne în politică, rolul său va fi unul marginal, aşa cum a fost al lui Ion Iliescu după 2004. Deşi unii (inclusiv preşedintele Băsescu) au încercat să-i atribuie un rol mai important, influenţa lui Ion Iliescu asupra PSD a fost minoră după „Noapta cuţitelor lungi” când grupulcuplul de la Cluj l-a înscăunat pe Mircea Geoană preşedinte. Nu întâmplător, de la un moment dat încolo a fost preferat pe post de inamic public minorul intrigant Voiculescu.
Apropo de postul anterior, am dat peste un citat definitoriu:
„Alegerile în România, pe scurt? Hoţii sunt votaţi de cei care nu muncesc, ca să îi fure pe proştii care muncesc“.
De aici.
Rezultatul alegerilor confirmă valul de ură la adresa lui Traian Băsescu şi al oamenilor săi, depăşind cu mult aşteptările USL. Împreună cu UDMR vor ajunge undeva spre 70%, enorm. Faptul că pediştii nu au reuşit să câştige nici măcar un colegiu arată amploarea dezastrului. Nu ştiu dacă evitarea soartei PNŢCD poate fi o consolare fiindcă e greu de spus dacă este vorba de o evitare sau mai degrabă o simplă amânare. Nu USL a câştigat alegerile. Exceptând electoratul captiv al baronilor locali, nu existau foarte multe motive de a-i vota. Sunt deja de 7 luni la putere aşa că am avut parte de un „preview” a ceea ce pot face şi, cu minime excepţii, nu este nici o diferenţă.
