Blogărind din 2005
Anunţul de reducere a administraţiei publice cu 10% este încă o mostră de amatorism managerial a guvernului Tăriceanu. De ce tocmai 10 şi nu 9,14 sau 11,27? Orice manager care se gândeşte la businessul său face înainte o analiză pentru a vedea de unde şi cât se pot reduce costurile şi cu ce preţ. Mai ales motivaţia acestei reduceri „economia privată are nevoie de oameni” este absolut ridicolă şi descalificantă intelectual.
Am avut mereu o slăbiciune pentru Varujan Vosganian. În discuţii părea un bun specialist, un om care înţelege cu adevărat mersul economiei. Dacă de la Nicolăescu, Adomniţei sau Chiuariu nu avea nimeni nici o pretenţie, de la Varujan existau mari aşteptări. Nu am taxat până acum bâlbâielile în cazul finanţării pensiilor fiindcă am aşteptat să văd bugetul pe 2008 şi modul în care potenţialele surse de venit pentru creşterea acestora vor fi valorificate în mod concret. Numai că ce a prezentat domnul Vosganian nu poate fi considerat drept buget, ci mai degrabă o proză de ficţiune.
Scăderea social-democraţilor în sondaje a fost explicată în principal prin gafele conducerii de partid, fără a mai lua în discuţie şi aspectul social al problemei. La fel, scăderea PRM şi a lui Vadim Tudor a fost pusă pe seama apariţiei lui Gigi Becali care ar fi preluat o parte din electoratul său. Însă există un element comun al celor două scăderi, care ţine de transformările sociologice.
PSD-ul seamănă din ce în ce mai mult cu o găină decapitată care se mişcă spasmodic înainte de a deceda. Lipsa de management este atât de evidentă încât cred că în momentul de faţă este ameninţată însăşi existenţa politică a social-democraţilor.
