Blogărind din 2005
Lansarea oficială a Polului de centru-dreapta a prilejuit comentarii mai degrabă negativ-ironice. Deşi motivaţia iniţială care a condus la coagularea sa a dispărut (polul s-a vrut o contrapondere la „marele partid de dreapta” vehiculat de tabăra prezidenţială după referendum) noua construcţie politică are şi unele părţi bune:
Datele de la Institutul Naţional de Statistică privind evoluţia economiei româneşti au repornit corul bocitoarelor profesioniste care prevăd prăbuşirea economiei româneşti, reaprinderea inflaţiei şi o cădere puternică a leului. Într-adevăr, datele macro sunt sub aşteptările iniţiale (creşterea PIB-ului fiind mai mică decât pe primul trimestru – şi cu mai mult de un procent sub aşteptările de la începutul anului).
Acţiunile PSD, descrise inspirat de cineva ca „haos organizat”, sfidează oarecum logica. Dar cel mai mult surprind acţiunile lui Mircea Geoană însuşi, din ce în ce mai incoerent şi mai nociv pentru partidul său.
Moţiunea PSD începe să semene din ce în ce mai mult cu acţiunea de suspendare a preşedintelui. Ceea ce părea la început un succes, eşuează în ridicol din cauza sabotajelor interne.
Te poţi întreba care este rezultatul unei acţiuni precum cea de ieri. Aparent, rezultatele sunt nule. Dar literatura ne învaţă că aparenţele pot fi înşelătoare. Deci, ce s-a câştigat în urma acţiunii de ieri?
