Blogărind din 2005
Traian Băsescu a făcut săptămâna trecută ceea ce indicam eu că ar trebui să facă partidele româneşti şi anume să discute direct cu electoratul maghiar şi să încerce să şi-l aproprie. Aşa cum spuneam mai demult, capacitatea UDMR de a mai servi politic maghiarii din România (nu aş folosi termenul de minoritate – veti explicaţia mai jos) s-a diminuat consistent astfel încât şansele de a mai intra în Parlament sunt reduse.
Anunţul de reducere a administraţiei publice cu 10% este încă o mostră de amatorism managerial a guvernului Tăriceanu. De ce tocmai 10 şi nu 9,14 sau 11,27? Orice manager care se gândeşte la businessul său face înainte o analiză pentru a vedea de unde şi cât se pot reduce costurile şi cu ce preţ. Mai ales motivaţia acestei reduceri „economia privată are nevoie de oameni” este absolut ridicolă şi descalificantă intelectual.
Am avut mereu o slăbiciune pentru Varujan Vosganian. În discuţii părea un bun specialist, un om care înţelege cu adevărat mersul economiei. Dacă de la Nicolăescu, Adomniţei sau Chiuariu nu avea nimeni nici o pretenţie, de la Varujan existau mari aşteptări. Nu am taxat până acum bâlbâielile în cazul finanţării pensiilor fiindcă am aşteptat să văd bugetul pe 2008 şi modul în care potenţialele surse de venit pentru creşterea acestora vor fi valorificate în mod concret. Numai că ce a prezentat domnul Vosganian nu poate fi considerat drept buget, ci mai degrabă o proză de ficţiune.
În Cotidianul de luni, Cristian Pîrvulescu era citat cu câteva afirmaţii, să-i spunem, îndoielnice. Pentru a fi sigur că este bine înţeles şi a nu lăsa loc de îndoială asupra angajamentului său, revine azi cu un editorial absolut descalificant intelectual, în linia TRU, Patapievici & comp.
