Blogărind din 2005
S-au înmulţit discuţiile referitoare la o potenţială devalorizare a monedei naţionale ca soluţie la rezolvarea unora dintre problemele economice ale României (o discuţie pe blogul lui Dan, de exemplu). Din păcate însă, devalorizarea nu are cum să fie o soluţie.
„Remanierea” guvernului Boc consfiinţeşte destructurarea partidelor politice, desfiinţându-le ca organizaţii şi transformându-le în simple federaţii de interese. Fenomenul este surprinzător întrucât el afectează cel mai bine organizat şi centralizat partid politic românesc. Fenomenul era deja vizibil în PSD-ul lui Geoană încă de dinainte ca cineva să bănuiască efectele votului uninominal. Încă din 2007, eu începusem să scriu despre această schimbare de paradigmă, referindu-mă în principal la relaţia preşedintelui cu partidul politic din rândurile căruia provine, însă majoritatea m-au combătut rămaşi încă tributari imaginii de ayatolah al lui Traian Băsescu.
Una din legile lui Murphy spune că „este mai bine să taci şi să te creadă lumea prost, decât să deschizi gura şi să spulberi orice îndoială”. Probabil de aceea PSD amână anunţarea marelui plan de guvernare. Liberalii însă dovedesc un IQ sub numărul de la pantofi. Şi-au publicat aşa-zisul program. O însăilare de şcolar premiant, fără însă vreo logică şi legătură între idei, în care cel mai frecvent cuplu subiect-predicat este „statul va face”… Va da subvenţii, va ajuta, asta deşi se insistă foarte tare pe ideea de stat liberal. Cam ciudat pentru un partid liberal.
