Pisica pe acoperișul fierbinte…

Cat_on_a_Hot_Tin_Roof,_JerusalemÎn următoarele 75 de zile nu merg la nicio saună, nu merg nicăieri, stau numai acasă. Nu trebuie să facem greșeli în următoarele 75 de zile. Victor Ponta

Așa cum am spus de nenumărate ori, singurul adversar al lui Victor Ponta este „oricine în afară de Ponta”. Ca să câștige adversarul său, Ponta trebuie să enerveze suficient de tare încât electoratul să se mobilizeze împotriva sa.

Ponta vs. Ponta

victor_pontaVictor Ponta este cel mai mare adversar al candidatului PSD, Victor Ponta. Altul, nici nu are. El se „bate” doar cu „oricine în afară de Ponta” și, cel mai probabil, la fel ca mentorul său, Adrian Năstase, va pierde.

De ce tace Traian Băsescu?

basescu-bidenPreședintele Traian Băsescu se află, după alegeri, într-o neașteptată silenzio stampa, mai degrabă neobișnuită după frenezia cu care se implicase în campania electorală. O parte din susținătorii săi cei mai vehemenți – Pora, Turturică, Tăpălagă încep să se reorienteze și se pronunță critic la adresa PMP și a Elenei Udrea, iar Evenimentul Zilei tună și fulgeră împotriva lui Cristian Diaconescu.

Reset

60571709Rapiditatea cu care acționează Crin Antonescu sugerează existența unui plan anterior și a unor înțelegeri între PNL și PD, fie ele și doar ca „plan B” pentru fiecare partid. Acum, este evident că 15+12 nu vor face 27%, chiar și în eventualitatea adăugării firimiturilor – Neamțu, MRU, PNȚCD. Între PNL și PD există orgolii serioase, electoratele sunt parțial antagonice, însă mișcarea era logică și singura coerentă. PD este redus la câteva filiale prin Ardeal și avea șansele reducerii la statutul de partid regional. Oricum, lent s-ar fi îndreptat către scorul de dinainte de epoca Băsescu – 7-10%. De partea cealaltă, PNL s-a mișcat mai repede, prin retragerea mai degrabă intempestivă a lui Crin Antonescu și aducerea în prim-plan a lui Johannis. O mișcare bună, care l-a lăsat încă o dată mofluz pe Tăriceanu.

Nu e suficient

gauriCând eram mic, m-a marcat o poveste despre consecințe. Era prima povestire pe care o citeam fără happy end. Era vorba despre un băiețel neascultător. Ori de câte ori făcea vreo prostie, tatăl său bătea un cui în ușă, până când aceasta s-a umplut. Copilul crescuse între timp suficient de mare și l-a întrebat care-i treaba cu cuiele din ușă. Când a realizat ce se întâmplase, copilul a promis că va face numai fapte bune și că de fiecare dată când va face una, va scoate un cui. Într-o zi, bucuros, s-a dus la tatăl său: – Tată, acesta este ultimul cui! Am reușit! – Bravo, fiule, dar găurile?