Blogărind din 2005
Am găsit azi un articol amuzant despre „beneficiile” cotei unice (la fel de comice sunt şi comentariile) şi m-a izbit un lucru, pe care până acum nu-l observasem în alte dezbateri. S-ar părea că românii văd în impozitarea progresivă o penalizare a muncii. Ca şi cum toţi ar fi inteligenţi, bine plătiţi şi o impozitare progresivă le-ar afecta dramatic veniturile. Numai că statistica arată, de fapt, altceva.
Am observat că majoritatea celor care au comentat pe marginea programului economic al USL au exprimat opinii negative. O parte dintre ele se susţin, altele nu. Una din acuzaţii este că programul este sumar. Totuşi, nu este rolul unei prezentări de presă adresată publicului larg să intre în prea multe detalii tehnice. Nu ştiu dacă ele şi există, însă în momentul de faţă este mai puţin important.
Am găsit azi în RSS un link către un articol lăcrămos despre soarta vitregă a oamenilor de la Letea, o acuzaţie nerostită dar bine formulată la adresa ONG care se preocupă mai mult de soarta cailor decât de cea a oamenilor. Nu este prima dată când se întâmplă asta. Acum ceva vreme au fost câinii maidanezi, care au atras articole vitriolante şi chiar incitări la „acţiune” (adică pur şi simplu exterminarea maidanezilor). Pe alte bloguri sunt înjurate ONG care apără zona Buzeşti, reuşind să oprească buldozerele pentru moment.
În România nu a existat niciodată o altă separaţie între stânga şi dreapta decât poziţionarea faţă de Ion Iliescu. Chiar şi la ultimele alegeri, deşi rolul său este de multă vreme decorativ, Traian Băsescu a continuat să folosească această poziţionare. Cei care erau cu FSN şi cu Ion Iliescu erau de stânga, cei care se opuneau erau de dreapta.
În lipsă de variante, PD a ales să meargă încă o dată pe mâna lui Traian Băsescu, dovedind că rămâne un partid mic, incapabil să evolueze în absenţa unui tătuc. A spune că la Congres a câştigat Emil Boc este o glumă condescendentă. Emil Boc nu poate să mai câştige nimic. Are o cotă de încredere minusculă, subminată de deciziile impopulare, bâlbâielile administrative, nepotism şi incompetenţă. Nici la Guvern, nici la partid nu poate face nimic pentru a-şi ajuta partidul să crească dincolo de cei 15-20% cât mai are în prezent. Tentativa de transformare a sa în martir al reformei este lipsită de şanse reale, deoarece Traian Băsescu a fost cel care a anunţat toate veştile rele şi – împreună cu Mugur Isărescu – interlocutorul FMI.
Senatorul PSD Cătălin Voicu stă deja de un an de zile în arest. Încasările din TVA cresc în continuare, deşi în mod normal efectul majorării acesteia în vara trecută ar fi trebuit să dispară. Liga Profesionistă de Fotbal nu a reuşit să vândă decât trei din cele 9 pachete TV. Celebrul Sorin Ovidiu Vântu a fost arestat pentru 29 de zile şi sunt şanse ca acest termen să tot fie prelungit pe modelul „Voicu”. Escrocii Dinel Staicu, Necolaiciuc sau Nicolae Popa au fost repatriaţi. Şeful SRI Alba a fost arestat.
Ieşirea isterică de duminică a preşedintelui confirmă articolul meu PD – Ultima bătălie pentru Traian Băsescu. Nimic serios nu justifica o asemenea ieşire, decât faptul că Vasile Blaga începe să conteze în partid şi are şanse mari să câştige alegerile interne. Mai mult, preşedintele vine şi plusează: „Dacă îl votaţi pe Emiluş, fac referendum la locale şi intru în campanie alături de voi”. Întrebarea este însă dacă, în momentul de faţă, un Traian Băsescu în campanie alături de PD este un plus sau un mare minus…
Previzibil, impotenţa celor doi lideri face ca USL să se plafoneze şi să intre deja pe un trend descendent. Informaţia esenţială în sondajul CURS este intenţia de vot pentru locale, primele în ordine cronologică şi care sună destul de neplăcut, mai ales pentru PNL.
