Blogărind din 2005
Cântecul lui Chirilă este hitul perioadei. După ce justiția a fost „băsistă”, acum devine „americană”. „Interesele americane” sunt explicația pentru recentul val de arestări și condamnări. Ca de fiecare dată, explicațiile unilaterale sunt insuficiente și reprezintă, de cele mai multe ori, simple scuze ale impotenței. Recentul val este o consecință a unor evoluții pe care le-am anticipat încă din 2011.
I
nspirat de o discuție avută cu un amic antreprenor, am zis să sintetizez în 4 întrebări câteva sfaturi pentru cei care pornesc pe cont propriu, fie că e vorba de srl, pfa, freelancing… Deci:
Clasa politică românească este aideologică și încercarea de împărțire pe curente și doctrine politice este o labă intelectuală. Separarea stânga/dreapta nu s-a făcut ideologic, ci raportat la Ion Iliescu. Așa a făcut ca partide social-democrate, PSDR Cunescu sau PD Roman/Băsescu să figureze permanent la dreapta, deși, cel puțin declarativ erau de stânga și membri ai Internaționalei Socialiste. După ascensiunea lui Traian Băsescu, această separație pseudo-ideologică a devenit irelevantă, politica raportându-se la noul mascul alpha la modul emoțional. Așa a apărut alianța „contra-Naturii” USL, între un partid de stânga și unul declarat de dreapta.
Recentele inundații au permis multor isteți să facă mișto de teleormăneni, care „își merită soarta”, devreme ce aleg de-atâta vreme numai baroni. Ca și cum în Teleorman ar ploua cu politicieni inteligenți, cinstiți, cu planuri și politici de dezvoltare coerente și numai prostia alegătorilor i-au împiedicat să dezvolte un județ sărman. Întâmplarea face ca în Teleorman să se fi dat o luptă serioasă între doi baroni puternici, Dragnea și Nițulescu, care au trecut de la PSD la PD și invers. Numai că perioada Nițulescu a fost atât de grețoasă încât Dragnea a câștigat. În alte părți, baronii câștigă prin neprezentare.
Imaginea lui Ponta și Dragnea plimbați faraonic cu bărcuța la inundații este de un ridicol de mare excepție care va fi imposibil de șters din memorie. Este icoana ciocoismului conducătorilor, emblema prostiei și nesimțirii crase. Dincolo de dosarele „justiției băsiste”, dincolo de toate problemele interne ale PSD, este momentul în care Victor Ponta și-a tras singur un glonte, omorând ce mai rămăsese din cariera sa politică, așa cum pe Geoană nu l-a omorât vizita la spaul lui Vântu cât țopăiala și duiosul „Mihaela, dragostea mea”. Cu oricâte exceluri ar mai veni acum regretatul Turambarr, Ponta și Dragnea în bărcuță, dimpreună cu „Fă, Doino, ai venit și tu la inundații?” pun cruce eforturilor de cosmetizare.
Cu 7 luni înaintea alegerilor prezidențiale din toamnă ne aflăm într-o situație paradoxală. Avem doar doi candidați anunțați oficial, ambii outsideri, Cătălin Predoiu și Mihai Răzvan Ungureanu. PSD nu a anunțat încă numele candidatului propriu, iar Crin Antonescu și-a condiționat singur viitorul politic de scorul la euro-parlamentare.
Actele ratate ale politicienilor ne permit să aflăm ce-i macină în realitate. Declarația lui Liviu Dragnea arată drama prin care PSD. Vremea dinozaurilor a trecut. Mamifere politice gregare, primitive, nu fac față noului mediu și cad ca popicele. Majoritatea sunt pur și simplu proști, nu-i duce mintea dincolo de aranjamente penibile și pică lamentabil „pe tehnică”.
Mircea Geoană ar fi trebuit să dispară din politică din 2009, de la noaptea marelui ridicol. Traian Băsescu, Victor Ponta și Crin Antonescu, din 2012, când primul a fost demis de 7,4 milioane de alegători, al doilea prins cu un plagiat urmat de un lanț de minciuni, iar al treilea fiindcă nu a mai demisionat cum promisese, mai ales că avusese un mandat interimar de președinte în care l-a făcut regretat pe Traian Băsescu în doar 30 de zile.
