Blogărind din 2005
Invitarea la Cotroceni a asociaţiei parlamentare de prietenie cu guvernul Boc, avertismele lansate de Elena Udrea şi de alţi lideri PD, stoparea migraţiilor şi chiar revenirea unora dintre cei plecaţi sunt semne că poziţia guvernului este una foarte slabă şi că există şanse reale să pice. Colac peste pupăză, Traian Băsescu mai primeşte o lovitură şi de la şeful FMI, instituţie care, până acum, l-a ajutat dincolo de uzanţele diplomatice.
Mă amuz citind predicţiile despre viitorul sumbru al monedei europene. Cei care se hazardează în astfel de previziuni uită că:
Deşi am citit cu atenţie cam tot ce s-a scris din „miercurea turbării” încoace, nu-mi pot explica logic şi coerent motivele declanşării acestui jihad împotriva sectorului bugetar. Nu îmi dau seama ce s-a putut petrece peste noapte de am ajuns în situaţia de a fi aproape de incapacitate de plată. Asta în condiţiile în care BNR are în rezervă 32 de miliarde de euro iar economia a scăzut doar cu 2,5% pe primul trimestru. Da, Ministerul de Finanţe a construit un buget pe creştere de 1,3% (estimare inclusiv a FMI, deci nu au scos cifrele chiar din burtă), şi vom avea probabil o scădere de 1% (dacă luăm datele oficiale pe primul trimestru), deşi dacă vom avea un an agricol bun există chiar speranţa unei creşteri economice. E totuşi o ajustare de circa 1-2% care poate fi înghiţită chiar şi de o economie suferindă ca a României.
Vă că există voci care prevestesc o apocalipsă a reduceriii consumului după recentele tăieri de venituri. În realitate însă, ele vor fi (mult) mai mici.
Evenimentele din săptămâna trecută au redus la minim credibilitatea lui Emil Boc. [De altfel, un motiv pentru care nu Emil Boc a anunţat măsurile de austeritate a fost tocmai această lipsă de credibilitate. Startegia de comunicare, dorită probabil de tip bad cop Băsescu vs. good cop Boc, a fost subminată de prestaţia jalnică a lui Boc.] Cred că este prematur pentru a judeca personalitatea lui Emil Boc. Am serioase dubii că el nu a înţeles că asumându-şi rolul de premier refuzat de Stolojan nu a înţeles că îşi distruge complet cariera politică şi nici nu observ mari satisfacţii pentru el astfel încât sacrificiul „să merite”. În fine, nu despre Boc este vorba acum.
Văd că nebunia declanşată neaşteptat de vizita FMI este interpretată exclusiv în cheie economică. Greşit.
