Blogărind din 2005
Între timp a apărut și sondajul CURS pe aprilie, care confirmă tendințele de stagnare a partidelor politice. Așa cum am mai spus, am serioase reticențe față de cifrele din sondajele IMAS, care sociologic vorbind, sunt nerealiste, cel puțin în dreptul PSD. Un partid nu are cum scădea de la 45% la 21%, în condițiile în care nu a existat nici un factor catastrofal.
Sondajul IMAS care a a apărut astăzi arată o stagnare pe toată linia, micile variațiuni fiind mai degrabă o chestiune de calibrare a eșantionului decât mișcări efective.
Am văzut la cineva întrebarea asta și comentariile la articol arată cât de puțin înțeleg „anti-pesediștii” PSD-ul și de ce se pregătesc cu brio să piardă încă un rând de alegeri.
Pentru cei mai tineri, „minutul și scorul” era pe vremea când România mai avea fotbal intern, un segment al emisiunii „Fotbal minut cu minut”, care, în fiecare duminică, transmitea în direct la radio meciurile din divizia A. Cam de două ori pe repriză, Gheorghe Minoiu, „moderatorul” emisiunii, trecea în revistă partidele, pentru a se anunța scorul și minutul.
Pe multă lume a amuzat răspunsul președintelui la solicitarea de ase organiza referendum cu ocazia alegerilor europarlamentare. Însă, problema nu este chiar atât de simplă. Sunt două aspecte de considerat:
Unul din lucrurile care unește tabăra anti-PSD este superioritatea. Majoritatea intelectualității este anti-PSD, o situație cumva perpetuată din anii ’90. Puținii intelectuali apropiați de PSD au fost târâți prin campanii de denigrare – începând cu Eugen Simion, unul dintre cei mai importanți critici literari români, pus cumva pe nedrept în umbra lui Nicolae Manolescu.
Protestele de ieri abia au scos în stradă 1000 de oameni, cu tot cu actorii. Cam patetic. De ce nu mai iese lumea în stradă? Răspunsul pe scurt este că „nu mai face Dragnea pușcărie” stârnește mult mai multe emoții decât „este amenințată independența Justiției”. Răspunsul pe lung, implică ceva mai multe nuanțe.
Pe măsură ce se apropie alegerile europarlamentare, te-ai aștepta ca lucrurile în politica românească să accelereze și să se întâmple ceva. Din păcate, nu se întâmplă mare lucru.
Ceea ce lipsește Opoziției sunt evangeliștii. Ea are doar preoți, oameni care recită liturghii enoriașilor. Lipsesc cei care să convertească noi credincioși. Nimeni din Opoziție, de la lideri până la simpatizanții de rând, trecând prin purtătorii de cuvânt mai mult sau mai puțin oficiali, nu încearcă să convertească lumea. Pesediștii sunt proști, cei care votează cu PSD sunt idioți și cu asta s-a terminat totul.
Așa cum arată lucrurile, forțele de Opoziție au modificat accentul de la Justiție pe Economie. Pe de-o parte este OK, Justiția era deja o temă răsuflată, s-a mizat pe ea exagerat, isteric și fără nici un fel de nuanțe. Pe de altă parte, însă, este o zonă la care PSD este tare. Economia a mers întotdeauna bine sub guvernările lor și, în ciuda unui guvern PSD din ce în ce mai incompetent nu există derapaje majore, există o creștere economică recunoscută inclusiv de Opoziție. OK, nu la nivelul „propagandei”, dar ce așteptări ai de la propagandă? Nimeni nu se dă cu șpreiul Axe și speră să-i cadă la picioare toate bunătățile ca-n reclamă.
