Blogărind din 2005
Adi se întreabă dacă intervenţia de azi-noapte a preşedintelui poate acoperi mediatic impactul sondajelor de opinie negative la Capitală. Latinii spuneau Repetio est mater studiorum. Nu văd ce ar avea Traian Băsescu de învăţat – pe sine sau pe alţii – dar cred că mai degrabă avem de a face cu perseverare diabolicum…
Someone a făcut o observaţie foarte interesantă referitoare la principala modificare adusă de aceste alegeri. Dar se opreşte, cumva, la jumătatea drumului. Fiindcă ceea ce se întâmplă, de fapt, nu este doar că nişte idioţi locali capătă „acoperire” naţională şi chiar internaţională, ci are loc spargerea unui cerc vicios, care a ţinut în loc clasa politică.
Unul dintre scenariile lansate de banaliştii neamului ar fi că Traian Băsescu va demisiona imediat după alegerile parlamentare pentru a deveni premier. Cum naiba să se pună preşedintele singur la mâna unui Parlament dominat de PNL şi PSD? Ca preşedinte, nu poate fi demis. Ca premier, cu o moţiune de cenzură e trimis imediat la plimbare…
În plină „criză mondială”, România raportează o creştere economică record pe primul trimestru, infirmând casandrele care preziceau dezastrul ce va să vie acuş-acuş. Cei care citesc regulat ştiu că am avut o viziune optimistă, aşa că rezultatele nu sunt chiar o surpriză pentru mine, care pronosticasem pentru anul acesta (cu condiţia unui an agricol bun) o creştere economic spre 8%. De unde vine creşterea economică?
Ieşirea recentă a preşedintelui împreună cu un Vasile Blaga aflat într-o stare de ebrietate şi mai mare decât cea a preşedintelui, care totuşi mai era capabil să vorbească, are darul să îngroape, definitiv, candidatura fostului ministru de interne. Din doar două mutări (de fapt, am putea spune că sunt trei, cu tentativa de blocare a candidaturii lui Oprescu), Traian Băsescu reuşeşte să facă ceea ce n-ar fi reuşit să facă ceilalţi candidaţi într-o mie de ani.
