Blogărind din 2005
Norica Nicolai devine o lecţie importantă pentru partidele politice româneşti (pe care nu cred că o vor înţelege, cel puţin nu foarte curând). Este un bun exemplu al diferenţei care există între „televizor” şi realitate. Doamna Nicolai este una din preferatele talk-showurilor, fiind invitată permanent la televiziuni, probabil, fiindcă „face reiting”.
Primul lucru care îţi sare în ochi la aceste alegeri este szurprinzătoarea grabă la vot în ultimele două ore a mai bine de 6% din electorat. Aşa cum arată numărătorile, excesul de zel nu pare să fi influenţat rezultatul final. Pentru PNL, numărătoarea arată mai rău decât sondajele, ei pierzând pe mâna Noricăi Nicolai şi a lui Crin Antonescu mai mult de 5%. Este adevărat, distinsa doamnă liberală a făcut tot ce a putut în acest sens, anunţând naţionalizări de companii. Dacă ar fi avut măcar o săptămânî în plus la dispoziţie sunt convins că reuşea să scoată PNL din Parlamentul European.
Maestrul Vanghelie cerea oprirea grătarelor pentru cuvântarea domnului Geoană. Acum, cred că ar trebui oprite alegerile pentru grătare. Mai bine să vorbească ele. Mâine, eu voi alege grătarul. O pastramă de berbecuţ de la nea Mircea Măcelarul (cei mai buni mici din Bucureşti) şi nişte fleicuţe „moartea colesterolului”. Vor fi primele alegeri la care nu mă voi prezenta la vot. Sunt primele alegeri la care nu există „răul cel mic”.
În politichia noastră, deloc de mărgăritar, banaliştii se gaţă de fiecare gest mic pentru a-şi confirma sau infirma propriile idiosincrazii. E amuzantă amploarea pe care a luat-o banalul document de la Ambasada Austriei – dacă acel conţinut ar fost doar un comunicat de presă, ce s-ar fi întâmplat? Acel document consemnează o prestaţie tipică a preşedintelui, nimic nou. Ne tot repetă de ceva vreme că nu ştie dacă va mai candida. În politica externă nu a depăşit nivelul de cârciumă, „vorbesc eu cu ăla, discut cu ălălaltu, mai dau eu ceva, mai pune el ceva şi se face treaba”. Nu a înţeles niciodată rolul pe care trebuie să-l joace şi cum trebuie să-l joace. Deci, ce nu ştiam?
Intrarea în luptă a oscilantului Train Băsescu a transformat parastasul de lansare a candidaţilor democraţi în nuntă cu dar neaşteptat. Deşi cel mai vrednic (şi vizibil) ministru al Cabinetului Băsescu spune că acesta va continua să fie preşedinte încă 5 ani de-acum încolo, am încă rezerve cu privire la candidatura sa. Mai degrabă îl văd „delegând” pe altcineva să preia funcţia, poate chiar pe doamna ministru, aşa cum nici funcţia de premier nu este exercitată direct, ci prin apendicul Boc. Liberalii se încolonează cas oile în spatele baciului (sau ca şcolarii în spatele dirigintelui) scandând lozinca „Jos Băsescu!” pe care o repetă de atâta vreme, ca un disc de pickup ce a făcut şanţ. În PSD, un nou lider se ridică. Primarul „care este” ajunge să domine partidul cum numai Ion Iliescu a făcut-o cândva, şi, nu, explicaţia nu stă doar în mici. Cum despre europene nu vorbeşte nimeni, să vedem un pic cum stăm din perspectiva prezidenţialelor.
