Blogărind din 2005
Discuțiile din perioada asta reușesc să facă mult rău Opoziției (deși, acum că au demis guvernul PSD nu cred că mai o putem numi Opoziție, deși, nici Putere nu este încă). Nu știu dacă de la PSD a pornit și s-a rostogolit peste tot sau chiar de la ideile unor Câțu și Năsui, indivizi depășiți de vremuri, rămași blocați în niște idei și teorii de care și FMI s-a dezis de multă vreme. Cert este că dezbaterea momentului este dacă se dau sau nu oameni afară.
Spre surprinderea tuturor, moțiunea a trecut. Deja multă lume spune că vom avea scenariul din 2016, când, după guvernarea „tehnocrată”, PSD a revenit cu 40%. Este posibilă repetarea acestui scenariu? Sunt mari șanse.
Dorin Lazăr are un articol lung pe o temă pe care de mult voiam să scriu și eu. Raportarea la jocuri (și, într-un sens mai larg, al aplicațiilor mobile/internet/pc) devine o cheie fără de care lumea actuală, trendurile și evoluția nu mai pot fi înțelese.
Explicația simplă servită de propagandă este că din vina PSD sau a corupției. Numai că lucrurile sunt mult mai complexe și mai nuanțate. Nu știu situația din Vrancea, dar știu situația din celebrul județ Teleorman.
Este pentru prima dată când șansele ca PSD să se destrame sunt maxime. În momentul de față, PSD are doi lideri reali: Pleșoianu și Eugen Teodorovici.
Deci, cardul de sănătate e mort de o lună. Site-urile agențiilor pentru protecția mediului sunt picate de vreo 10 zile. Mai funcționează prost și site-urile/aplicații ANOFM. Probabil mai sunt și altele. Site-ul ANAF funcționează o zi da, două nu.
Principala reacție după congresul PSD a fost că partidul „s-a predat” serviciilor. Poate fi o variantă. Sau poate, pur și simplu nu avea variante. Mulți din afara partidului tind să vadă PSD prin prisma biasului anti, dar PSD rămâne o organizație-mamut, care servește, așa cum știe el mai bine, interesele unei părți semnificative a populației.
Ieri s-a împlinit o lună de la alegerile europarlamentare, și acestea încă nu au fost validate. Nici un partid politic nu are o poziție, exceptând PSD, care are poziția ghiocelului. Opoziția se face că STS nu există și râde că PSD și-ar fi fraudat propriile alegeri. Oricum, probabil că PSD este și el complice, fiindcă o fraudă de asemenea proporții nu avea cum să nu fie observată de oamenii lor din secții. Faptul că sunt primele alegeri la care PSD nu a făcut numărătoare paralelă indică o complicitate. Probabil că „ordinul de zi pe unitate” a fost „beliți-l pe Dragnea”, iar mulți din PSD au fost de acord.
Se pare că motivul pentru care nimeni nu a estimat prezența atât de mare la alegeri este că… prezența nu a fost atât de mare. Rezultatele nu sunt nici acum, după trei săptămâni, validate, deoarece procesele-verbale nu „se închid”. O parte din ele au și început să dispară de pe site-ul BEC, dar se regăsesc pe internet.
Rezultatele alegerilor europarlamentare au reprezentat o surpriză extraordinară. Nimeni nu a prezis o prezență de 50%, cele mai optimiste abia îndrăzneau să vorbească de 40%. Practic, vorbim de două-trei milioane de oameni care au venit în plus la vot. Practic, PSD a reușit să mai aducă la vot încă… un PSD.
