Blogărind din 2005
După marile dezvăluiri pe care le bănuia toată lumea, am citit tot felul de analize savante despre intențiile lui Traian Băsescu și pentru cine „joacă”. Cea mai frecventă greșeală pe care o face un om inteligent atunci când vrea să judece sau să interpreteze niște fapte este că le ordonează în relații logice.
Am fost peste weekend într-o ieșire mai degrabă neplanificată la Sighișoara. Nu mai fusesem acolo niciodată, dar m-am prins destul de repede că știu orașul din filmele istorice văzute în copilărie.
Acum, că se apropie finalul carierei sale (știu, eu îi cânt de câțiva ani prohodul), m-a izbit cât de mult seamănă destinul lui Traian Băsescu cu cel al lui Nicolae Ceaușescu.
Din punct de vedere practic, este un joc în „oglindă”. Victor Ponta se bate cu Victor Ponta. Rar putem vedea o asemenea situație, în care cei doi candidați care contează se zbat din răsputeri să piardă alegerile.
Pentru că sunt câțiva oameni pe-aici care chiar contează pentru mine, mă simt dator să explic „abandonarea” din ultima vreme. O parte a poveștii a putut fi dedusă din câteva posturi „off-topic”.
După vacanța de vară, ne pregătim pentru repriza a doua a meciului pentru prezidențiale. Aflat în picaj în sondaje, inclusiv în cele mai prietenoase, cu economia în prag de „pana prostului”, cu un eșec major la negocierile pentru un post de comisar european, Victor Ponta îl scoate la înaintare pe ratatul domn Tăriceanu și deja obositoare idee a suspendării președintelui Băsescu pentru a treia oară.
