Blogărind din 2005
Analizele politice clasice pornesc de la sondajele de opinie, adaugă ceva informații din interior și produc o prognoză mai mult sau mai puțin valabilă, mai mult sau mai puțin influențată de simpatiile analistului. De data asta, vă propun ceva diferit. O analiză a intereselor stakeholders (sună cam aiurea interesele părților interesate, așa că prefer termenul în engleză) și, în funcție de identificarea acestora să prognozăm victoria în alegerile de anul viitor.
Cam aceasta pare să fie strategia lui Traian Băsescu, intrat într-o fază a războiului total cu guvernul. Amânarea ilogică și lipsită de fundament a bugetului pe 2014, respingerea memorandumului cu FMI – or aici avem un comportament de-a dreptul absurd, în condițiile în care Guvernul a negociat cu FMI, președintele s-a întâlnit el însuși cu delegația FMI, e total absurd să vii să spui că guvernul nu are mandat și să refuzi semnarea memorandului invocând grija pentru sărăcirea populației de care nu ți-a păsat în 2010 și, în general, pe tot parcursul guvernării Boc.
Forumul desfășurat în România, la care delegația chineză a stat a la long, fără a se uita la ceas reprezintă indubitabil un mare succes politic. Provocarea este ca el să nu se transforme într-o mare dezamăgire economică.
Una din problemele pe care le au guvernele României o reprezintă incapacitatea de planificare provenită dinbtr-o tendință irezistibilă de supraestimare a veniturilor. Din aceste cauze, se trezesc la jumătatea anului că „viața bate filmul” și trebuie să opereze corecții, în condițiile în care deja s-au angajat cheltuieli bazate pe încasări nerealiste.
