Blogărind din 2005
Pentru cei care speră că mâine Dragnea pică și PSD să prăbușește am o veste proastă. Nu se va întâmpla așa ceva. Așa cum am spus, Gabriela Vrânceanu-Firea are nevoie să se poziționeze ca independent la următoarele alegeri, fie ele de primărie sau la președinție (personal, nu cred că vizează atât de mult, dar vom vedea).
Văd că multă lume face mișto de recentele dezvăluiri legate de mișcarea rezist.
Am citit la Alexandru Racu un articol interesant referitor la acest referendum. El vine cu o idee interesantă, cum că acesta ar fi o confruntare între „tefeliști” și „popor”, pe modelul referendumului din 2012, care a fost o confruntare între „popor” și băsism.
Gabriela Vrânceanu Firea a pornit un atac violent la adresa lui Liviu Dragnea. Papagali gen Moise Guran deja s-au făcut fleașcă, sunt fani Firea numărul unu și numără secundele până când PSD va face în sfârșit implozie.
USR este ca produsul acela mișto de tot, lansat pentru o nișă mișto de tot, dar la care producătorul realizează că a segmentat o nișă prea îngustă, care nu este economic viabil. Și atunci, fie încerci să extinzi nișa, fie schimbi produsul. USR vrea să-și schimbe nișa.
Una dintre iluziile întreținute de „opoziție” și de simpatizanții săi este că PSD va muri de bătrânețe. Desigur, a electoratului său. Că „demografia salvează România” de „ciuma roșie”. Cum ar zice domnul președinte, ghinion.
După 3 ani de pauză, redeschid taraba. Mă mănâncă de mult degetele, am comentat pe la alții, am mai pus câte ceva pe FB, dar e altceva când „basculanta este a ta”. Nu știu cât îmi va permite timpul să scriu, dar voi încerca.
Un post al lui Vali Petcu mi-a adus aminte că anul acesta am făcut 10 ani de când scriu pe bloguri. O problemă tehnică a CMS pe care îl foloseam la vremea respectivă împiedică să pun link direct către primul articol, publicat pe 4 ianuarie 2005, așa că, până reușesc să depanez CMS respectiv, vi-l pun mai jos.
