PoliTichii de Mărgăritar

Articolul din Cotidianul de azi surprinde oarecum prin concluzia sa:

O statistica privind cariera ulterioara a parlamentarilor care si-au parasit partidul din care faceau parte releva un aspect greu de contestat: in proportie de 90-95%, acestia nu s-au mai regasit deloc pe locuri eligibile pe listele electorale ale formatiunii politice care i-a adoptat.

Dincolo de penibilul situaţiei, bâlbiala democraţilor de la depunerea moţiunii de cenzură arată că efectele referendumului nu au lăsat urme atât de importante în rândul celor „322”, care nu par a avea vreun gând să treacă de partea „poporului” aşa cum probabil au sperat democraţii.

Se simte din ce în ce mai tare că preşedintelui îi lipsesc consilierii buni de comunicare. După incidentul scăpat de sub control cu „păsărica” a venit .şi discursul din Parlament, caracterizat prin formulări fie ambigui, fie ostile.

În dorinţa lor de a da în Tăriceanu din orice poziţie, Evz publică un articol „de senzaţie” în care se sugerează ideea că ar fi plătit consultanţii din banii publici. Ilustraţia articolului întăreşte ideea de manipulare căci poza sa tronează în vârful cupolei. Numai că articolul spune altceva…

PD 53%, PSD 13%, PNL 10%, PNG 8%, PRM 5%, spune IMAS. Scorul PD-ului mi se pare de-a dreptul obscen şi-mi aduce aminte de sondajele de prin 2003 care dădeau…

Una dintre cele mai bune metode de a discredita o idee sau o acţiune este de a o apăra cu argumente greşite sau cu oameni compromişi. Eşecul referendumului poate fi explicat şi prin prisma faptului că suspendarea a fost iniţiată de un grup de persoane odioase publicului larg, precum Dan Voiculescu, Nicolae Văcăroiu, Antonie Iorgovan sau Ion Iliescu (sau, dacă preferaţi, de o instituţie nepopulară, Parlamentul).

Cu două ore înainte de discursul preşedintelui în care acesta cerea demisia guvernului, Realitatea TV scoate un sondaj conform căruia 54% dintre Români vor demisia celor 322 de parlamentari. Evident,…

Se pare că lucrurile nu sunt chiar atât de clare pe cât am lăsat eu să se înţeleagă în articolul de ieri. PSD este în continuare spart în bucăţi, existând o presiune reală, mai ales din partea celor „mici” pentru a intra la guvernare, indiferent cu cine, în vreme ce „ăia mari” par să fi luat o pauză de gândire.

În urma consultărilor de la Cotroceni măcar un lucru a devenit clar. Guvernul Tăriceanu îşi trăieşte ultimele (două?) săptămâni. Pentru PNL, nu cred că se putea un lucru mai bun înainte de a se îngropa singur în ridicol. Ce se va întâmpla însă cu PSD şi PD?