Şobolanii…

România trece prin cele mai dure inundaţii din istoria recentă. Moneda naţională se află la cea mai scăzută cotă din ultimii ani. Bugetarii îşi văd reduse veniturile cu 25%. TVA…

Frica

Frica reprezintă singurul motiv pentru care Emil Boc nu îşi depune demisia, deşi nu-ţi trebuie prea mulţi neuroni, ci doar un banal instinct de supravieţuire pentru a realiza că fiecare zi în care este în funcţie înseamnă doar un cui în plus în coşciugul partidului. Cred că vineri, după anunţul Curţii Constituţionale, a fost punctul de inflexiune dincolo de care se mai putea discuta de supravieţuirea politică a Partidului Democrat, într-o formă restrânsă, mai apropiată de ceea ce a fost până în 2006-2007, când şi-a început expansiunea agresivă.

Aruncă PD prosopul?

O informaţie interesantă, dar asupra căreia cei de la Realitatea nu insistă, mai preocupaţi fiind de ideea "Elena Udrea preşedinte". ...spune Udrea, care a dezvăluit că la Snagov s-a luat…

Valoarea banilor…

Ceea ce mă uimeşte la discuţiile din jurul arestării lui Dan Diaconescu în Direct şi în reluare este uşurinţa cu care se vorbeşte despre sute de mii de euro... Ce…

O schimbare de paradigmă

Încetul cu încetul, partidele româneşti se repoziţionează strategic, apărând transformări majore. Este pentru prima dată când Stânga preia cu adevărat conducerea în ceea ce priveşte acţiunea. Victor Ponta se dovedeşte a fi un jucător serios, cu bătaie lungă, consecvent ideologic, singurul politician care (pare că) reuşeşte să scoată acţiunea politică din miza pe „azi”. În ciuda calculelor politice „pentru azi”, liderul PSD refuză colaborarea cu PNL, colaborare pentru care insistă atât Mircea Geoană – foarte vocal în ultima vreme – cât şi Adrian Năstase. Ponta afirmă răspicat că PNL este adversar şi nicidecum un „tovarăş de drum”, deci, un eventual parteneriat este exclus.

O victorie mai rea decât o înfrângere

Rămânerea în funcţiune a guvernului Boc reprezintă un mare eşec politic pentru PD. Pe de-o parte, înseamnă asumarea şi implementarea unor decizii aberante, luate peste noapte fără nici un fel de analiză (orice specialist în resurse umane ştie că pentru o organizaţie este mai bine să fie daţi oameni afară decât să se reducă salariile uniform, şi asta ar fi un singur argument de bun simţ, dar mai sunt şi multe altele) sau planificare, pe de altă parte înseamnă prelungirea agoniei unui guvern lipsit de orice credibilitate, fără idei şi care demonstrează pe zi ce trece că habar nu are de ce este acolo şi ce trebuie să facă. Diferenţa enormă faţă de celelalte guverne de până acum – care n-au dus niciodată lipsă de incompetenţi – este că erau vizibile eforturile de a face ceva şi de a realiza un act administrativ măcar decent. Şi aici nici măcar nu este vorba doar de percepţia publică, ci de cruda realitate.

Brucan avea dreptate

...când spunea că românii au nevoie de douăzeci de ani pentru a învăţa ce înseamnă democraţia. Întotdeauna înţelegi ce înseamnă un lucru după ce îl pierzi. După ce s-a întâmplat…

What’s next?

Mâine urmează votul pe moţiune. (Pen)Ultima redută de apărare a guerillei portocalii este că „guvernul va rămâne fiindcă nimeni nu doreşte să-şi asume guvernarea în condiţiile actuale”. Să nu fi auzit ei de oferta lui Crin? 😀 Lăsând gluma la o parte, problema nu se pune în termenii aceştia. Erodarea PD nu are nimic de a face cu măsurile aspre anunţate şi asumate. Dacă nu cred asta, să-l întrebe bunăoară chiar pe domnul Stolojan, care îşi păstrează şi azi o parte din capitalul politic căpătat în mandatul de premier „tehnocrat” când negocia cu sindicatele „până cădem sub masă”. Spun penultima, fiindcă cel mai probabil, în situaţia în care moţiunea trece, va fi contestată la Curtea Constituţională.