Blogărind din 2005
2019 este un an electoral important care va defini împărțirea puterii pentru următorii 5 ani.
Mă amuză teribil isteria care a cuprins „o anumită bulă” zilele acestea. PSD are un talent extraordinar de a ține Opoziția ocupată și de a o pune în postura de a apăra inapărabilul, punându-se singură într-o poziție proastă. Așa a fost acum ceva vreme cu dezbaterea privind ordonanța „off-shore”, de exemplu.
Alianța Vestului este echivalentul ARD de acum câțiva ani, care încerca să salveze un PD bolnav. În momentul de față, PNL este un partid bolnav, care pierde electorat în favoarea USR și ALDE.
Una dintre cele mai mari prostii pe care le aud în ultima vreme este că „școala nu pregătește tinerii pentru piața muncii”. Chiar acesta să fie rostul școlii? Să pregătească sclavi la bandă? Fie că banda aia este cu șuruburi sau exceluri. Evident că nu.
Barbu Mateescu face o analiză a viitorului ciclu electoral. Lăsând la o parte ușorul bias anti-PSD, cred că omite câțiva factori care vor influența foarte mult scorul.
Ceea ce se întâmplă în politica internă de ceva vreme nu poate fi explicat doar în contextul local, ci în ceea ce se întâmplă la scară globală.
Opoziția anti-PSD persistă în a face o mulțime de greșeli care o mențin într-o zonă a impotenței politice, în jur de 20-25%, cu care nu poate ajunge singură la guvernare:
Multă lume pare să atribuie PSD creșterea sentimentului anti-european din România. Țara noastră a fost multă vreme o campioană a europenismului, astfel că scăderea gradului de favorabilitate sub 50% pentru prima oară a surprins pe multă lume.
