Blogărind din 2005
Așa cum arată lucrurile, forțele de Opoziție au modificat accentul de la Justiție pe Economie. Pe de-o parte este OK, Justiția era deja o temă răsuflată, s-a mizat pe ea exagerat, isteric și fără nici un fel de nuanțe. Pe de altă parte, însă, este o zonă la care PSD este tare. Economia a mers întotdeauna bine sub guvernările lor și, în ciuda unui guvern PSD din ce în ce mai incompetent nu există derapaje majore, există o creștere economică recunoscută inclusiv de Opoziție. OK, nu la nivelul „propagandei”, dar ce așteptări ai de la propagandă? Nimeni nu se dă cu șpreiul Axe și speră să-i cadă la picioare toate bunătățile ca-n reclamă.
În momentul de față, aventura politică a domnului Cioloș se poate considera încheiată. Ea fusese încheiată, de fapt, în momentul în care anunțase că va candida la europarlamentare.
2019 este un an electoral important care va defini împărțirea puterii pentru următorii 5 ani.
Mă amuză teribil isteria care a cuprins „o anumită bulă” zilele acestea. PSD are un talent extraordinar de a ține Opoziția ocupată și de a o pune în postura de a apăra inapărabilul, punându-se singură într-o poziție proastă. Așa a fost acum ceva vreme cu dezbaterea privind ordonanța „off-shore”, de exemplu.
Alianța Vestului este echivalentul ARD de acum câțiva ani, care încerca să salveze un PD bolnav. În momentul de față, PNL este un partid bolnav, care pierde electorat în favoarea USR și ALDE.
Una dintre cele mai mari prostii pe care le aud în ultima vreme este că „școala nu pregătește tinerii pentru piața muncii”. Chiar acesta să fie rostul școlii? Să pregătească sclavi la bandă? Fie că banda aia este cu șuruburi sau exceluri. Evident că nu.
Barbu Mateescu face o analiză a viitorului ciclu electoral. Lăsând la o parte ușorul bias anti-PSD, cred că omite câțiva factori care vor influența foarte mult scorul.
Ceea ce se întâmplă în politica internă de ceva vreme nu poate fi explicat doar în contextul local, ci în ceea ce se întâmplă la scară globală.
Opoziția anti-PSD persistă în a face o mulțime de greșeli care o mențin într-o zonă a impotenței politice, în jur de 20-25%, cu care nu poate ajunge singură la guvernare:
