Blogărind din 2005
Există câteva asemănări interesante cu situația din 2004, când PSD a suferit o înfrângere neașteptată, dar și câteva deosebiri care creează premisele pentru un final diferit.
Încetul cu încetul, primarul Sibiului se transformă în unica speranță a „dreptei” românești de a scăpa țara de pesediștii care, în noiembrie, vor acapara întreaga putere. Deși, oficial, Crin Antonescu încă mai este candidatul PNL, i s-a făcut deja parastasul și trimis acolo unde nu este nici întristare, nici suspin.
Cred că bățul băgat de Ponta prin uluca gardului care ne apără de „intelectualii lui Băsescu” a fost un lucru bun, fiindcă a scos la iveală o mizerie umană intrată cumva într-un con de umbră după îndepărtarea acestora de prin sinecurile unde îi arănise Băsescu și refugierea pe blogurile unde se citesc între ei.
UPDATE: RCS-RDS infirmă informația. Dar ce am spus mai jos, rămâne valabil.
Este o mișcare logică pentru ambele părți și mă aștept ca într-un viitor nu foarte îndepărtat și UPC-România să ajungă în grădina Orange, reducând piața telecom la un joc în 3.
O vorbă din bătrâni spune „it takes two for a tango”. Dacă în privința alegerilor prezidențiale avem clară miza PSD, de a deține ambele structuri de putere, în ceea ce privește Opoziția, lucrurile nu mai sunt deloc clare.
Una dintre cele mai întâlnite întrebări este de ce poporul lasă politicienii să fure fără să-i tragă la răspundere. Cum e posibil așa ceva? Iar explicațiile merg de la psihologie până la istorie. Dar lipsește ceva.
Cântecul lui Chirilă este hitul perioadei. După ce justiția a fost „băsistă”, acum devine „americană”. „Interesele americane” sunt explicația pentru recentul val de arestări și condamnări. Ca de fiecare dată, explicațiile unilaterale sunt insuficiente și reprezintă, de cele mai multe ori, simple scuze ale impotenței. Recentul val este o consecință a unor evoluții pe care le-am anticipat încă din 2011.
